Saria difficile per truvà un altru passaghju di a Bibbia chì hè statu più capitu, più sbagliatu chè Matteu 24: 3-31.

À traversu i seculi, sti versi sò stati aduprati per cunvince i credenti chì pudemu identificà l'ultimi ghjorni è sapè per segni chì u Signore hè vicinu. Per dimustrà chì questu ùn hè micca u casu, avemu scrittu un numeru considerableu d'articuli nantu à i vari aspetti di sta prufezia in u nostru situ fratellu, Pickets Beroean - Archiviu, esaminendu u significatu di "Sta generazione" (vs 34), determinante quale hè u "ellu" in vs. 33, rottura a dumanda di trè parti di vs 3, dimustrendu chì u segni chjamati di i versi 4-14 sò qualchissia, è chì esploranu u significatu di versi 23 à traversu 28. Tuttavia, ùn ci hè mai statu un articulu cumpletu chì hà pruvatu à riunisce tuttu. Hè a nostra speranza sincera chì st'articulu cumplessi u bisognu.

Avemu un drittu per sapè?

U primu numeru chì duvemu affruntà hè a nostra propria voglia naturale di vede Cristu vultà. Ùn hè nunda di novu. Ancu i so discìpuli immediati si sentenu cusì è u ghjornu di a so ascensione, anu dumandatu: "Signore, restituite u regnu à Israele in questu tempu?" (Atti 1: 6)[I]  Tuttavia, hà spiegatu chì un tali cunniscenze era, per dicu male, nessunu di i nostri affari:

"Li disse:"Ùn ti appartene à voi cunnosce i tempi o e stagioni chì u Babbu hà postu in a so propria ghjuridizione. '"(Ac 1: 7)

Questa ùn era micca a sola volta chì li informa chì sta cunniscenza era fora di limiti:

"In quantu à quellu ghjornu è quella ora nimu sà, nè l'angeli di i celi nè u Figliolu, ma solu u Babbu." (Mt 24: 36)

"Guardate ora, dunque, perchè ùn sapete micca quellu ghjornu chì u vostru Signore vene." (Mt 24: 42)

"A stu contu, vi prova ancu di voi, perchè u Figliolu di l'omu hè ghjuntu à una ora chì ùn pensate micca chì sia." (Mt 24: 44)

Nutate chì ste trè citazioni venenu da u capitulu 24 di Matteu; u capitulu stessu chì cuntene ciò chì parechji dicenu sò segni per mustrà chì Cristu hè vicinu. Ragiunemu nantu à l'incongruenza di questu per un mumentu. U nostru Signore ci diceria - micca una volta, micca duie volte, ma trè volte - chì ùn pudemu micca sapè quandu ellu vene; chì ancu ellu ùn sapia micca quandu ellu turnava; ch'ellu averia da vultà à a volta quandu ci aspittemu menu; tuttu u tempu chì ci dice solu cumu capisce a cosa stessa chì ùn duvemu micca sapè? Sembra più cum'è a premessa per un schizzo di Monty Python ch'è una sana teologia biblica.

Dopu avemu l'evidenza storica. Interpretà Matteu 24: 3-31 cum'è un mezzu per prevede u ritornu di Cristu hà purtatu ripetutamente à disillusione, delusione, è u naufragiu di a fede di milioni finu à l'oghje. Ghjesù ci mandaria un missaghju mischju? Qualchese prufezia di a so falla di esse realità, parechje volte, prima di esse finalmente cumpleta? Perchè ghjè esattamente ciò chì duvemu ammettere chì hè accadutu se continuemu à crede chì e so parolle di Matteu 24: 3-31 sò supposti esse segni chì simu in l'ultimi ghjorni è chì hè in traccia di vultà.

A rialtà hè chì i cristiani avemu fattu seduce da u nostru propiu ansiu di cunnosce l'inconnu; è in cusì, avemu lettu in e parolle di Ghjesù chì hè semplicemente micca.

Sò cresciutu credendu chì Matteu 24: 3-31 parlava di segni chì segnalavanu chì simu in l'ultimi ghjorni. Aghju permessu à a mo vita di esse furmata da sta cridenza. Mi sentia di fà parte di un gruppu d'elite chì sapia cose piatte da u restu di u mondu. Ancu quandu a data di l'arrivu di Cristu hè sempre stata spinta indietro - quandu ogni novu decenniu hè andatu - aghju scusatu cambiamenti cum'è "luce nova" rivelata da u Spiritu Santu. Infine, à a mità di l'anni 1990, quandu a mo credulità era stata allungata finu à u puntu di rumpitura, aghju trovu sollievu quandu a mo marca particulare di u Cristianesimu abbandunò tuttu u calculu "sta generazione".[Ii]  Tuttavia, ùn hè stata finu à 2010, quandu a duttrina fabricata è scripturale di dui generazioni superposite hè statu introduttu, chì aghju finitu per vede a bisognu di esaminà e Scritture per mè stessu.

Una di e grandi scuperte chì aghju fattu era a metodulugia di studiu biblicu cunnisciuta cum'è exegesi. Aghju amparatu pianu pianu à abbandunà u preghjudiziu è a preconcezione è à permette à a Bibbia di interpretassi. Avà pò parè calchì ridiculu parlà di un ogettu inanimatu, cum'è un libru, cum'è di esse capace di interpretassi. Saria d'accordu se parlessimu di qualsiasi altru libru, ma a Bibbia hè a Parolla di Diu, è ùn hè micca inanimata, ma viva.

"Perchè a Parola di Diu hè viva è eserciteghja u putere è hè più netta cà ogni spada di dui fianchi è pierce ancu à a divisione di l'anima è di u spiritu, è di l'articuli da a medula, è hè capace di discernisce i pinsamenti è l'intenzioni di u core. 13 È ùn ci hè micca una creazione chì hè oculata à a so vista, ma tutte e cose sò nude è esposte apertamente à l'ochji di quellu à quale avemu da dà un contu. "(He 4: 12, 13)

Sti versi parlanu di a Parolla di Diu a Bibbia, o di Ghjesù Cristu? Iè! A linea trà i dui hè sfocata. U spiritu di Cristu ci guida. Stu spiritu esistia ancu prima chì Ghjesù sia ghjuntu à a terra, perchè Ghjesù hà preesistitu cum'è a Parolla di Diu. (Ghjuvanni 1: 1; Rev. 19:13)

In quantu à sta salvezza, i prufeti, chì predicava a grazia chì vinaria à voi, cercatu è investigatu currettamente, 11circhendu à determinà u tempu è stabilisce à quale Spìritu di Cristu in elli era in quistione quandu Hà preditatu i patimenti di Cristu è e glorie da seguità. (1 Peter 1: 10, 11 BSB)[Iii]

Nanzu à a nascita di Ghjesù, "u spiritu di Cristu" era in l'antichi prufeti, è hè in noi se preghemu per quessa è poi esaminemu e Scritture cun umiltà ma senza un agenda basatu annantu à idee preconcevate o l'insignamenti di l'omi. Stu metudu di studiu include più di leghje è di cunsiderà u cuntestu cumpletu di u passaghju. Piglia ancu in cunsiderazione e circustanze storiche è u puntu di vista di i persunagi chì participanu à a discussione originale. Ma tuttu què hè inefficace à menu chì ùn aprimu ancu noi à guidà u Spìritu Santu. Questu ùn hè micca u pussessu di uni pochi d'elite, ma di tutti i cristiani chì si sottumettenu vulinteri à u Cristu. (Ùn pudete micca sottumettesi à Ghjesù è à l'omi. Ùn pudete micca serve à dui maestri.) Questu va al di là di a ricerca semplice, accademica. Questu spiritu ci face testimonià di u nostru Signore. Ùn pudemu ch'è parlà di ciò chì u spiritu ci palesa.

"... È hà aghjustatu:" Queste sò veri parolle chì venenu da Diu. Allora sò cascatu à i so pedi per adurà lu. Ma m'hà dettu: «Ùn fate micca què! Sò un cumpagnu di servitore cun voi è i vostri fratelli chì si basanu nantu à a tistimunianza di Ghjesù. Adurà à Diu! Perchè u testimoniu di Ghjesù hè u spiritu di prufezia ". (Re 19: 9, 10 BSB)[Iv]

A quistione prublema

Cù questu in mente, a nostra discussione principia in u versu 3 di Matteu 24. Quì i discìpuli ponu una domanda in trè parti.

"Mentre era assittatu nantu à u Monte di Olivi, i discepuli si avvicinonu di ellu in privatu, dicendu:" Diteci quandu, seranu queste cose, è quale serà u segnu di a vostra presenza è di a conclusione di u sistema di e cose? "" (Mt 24: 3)

Perchè sò pusati nantu à u monte di l'Olivi? Chì hè a sequenza di eventi chì portanu à sta dumanda? Di sicuru ùn mi sò statu dumandatu fora di u celu.

Ghjesù avia passatu l'ultimi quattru ghjorni à predicà in u tempiu. À a so ultima partenza, avia cundannatu a cità è u tempiu à a distruzzione, tenenduli responsabili di tuttu u sangue ghjustu versatu andendu finu à Abel. (Mt 23: 33-39) Hà dettu assai chjaru chì quelli chì s'indirizzavanu eranu quelli chì pagavanu i peccati di u passatu è di u presente.

"In verità ti dicu à voi, tutte queste cose vene à vene sta generazione. "(Mt 23: 36)

À a partenza di u tempiu, i so discìpuli, probabilmente disturbati da e so parolle (Per ciò chì Ghjudeu ùn amava micca a cità è u so tempiu, l'orgogliu di tuttu Israele), li anu signalatu e magnifiche opere di l'architettura ebraica. In risposta hà dettu:

"Ùn vedi micca tutte queste cose? In verità ti dicu, invece, una pietra ùn serà lasciata quì annantu à una petra è ùn serà micca ghjittatu ". (Mt 24: 2)

Allora quand'elli ghjùnsenu à u monte di l'Olivi, più tardi quellu ghjornu, tuttu què era assai in mente di i so discìpuli. Dunque, anu dumandatu:

  1. «Quandu u sarà sti cose sia? "
  2. "Chì serà u signu di a vostra presenza?"
  3. "Chì serà u segnu ... di a cunclusione di u sistema di e cose?"

Ghjesù li avia dettu, duie volte, chì "tutte ste cose" serianu distrutte. Dunque quandu li anu dumandatu nantu à "queste cose", anu dumandatu in u cuntestu di e so parolle. Ùn dumandavanu micca per esempiu Armageddon. A parolla "Armageddon" ùn entraria micca in usu per altri 70 anni quandu Ghjuvanni hà scrittu a so Rivelazione. (Re 16:16) Ùn eranu micca immaginendu una sorta di dupla esecuzione, qualchì esecuzione invisibile antitipica. Li avia ghjustu dettu a casa è u so preziosu locu di cultu avia da esse distruttu, è volianu sapè quandu. Chianu è simplice.

Rimarcherete ancu ch'ellu hà dettu chì "tutte ste cose" ghjunghjeranu nantu à "sta generazione". Allora s'ellu risponde à a quistione nantu à quandu "queste cose" accaderanu è in u corsu di sta risposta utilizeghja dinò a frasa "sta generazione", ùn anu da cunclude ch'ellu stava parlendu di a stessa generazione à a quale avia parlatu prima in u ghjornu?

Parousía

È a seconda parte di a dumanda? Perchè i discìpuli anu adupratu u termine "a vostra presenza" invece di "a vostra venuta" o "u vostru ritornu"?

Sta parolla per "presenza" in grecu hè parousía. Mentre pò significà a listessa cosa chì face in inglese ("u statu o fattu di esistere, accadere o esse presente in un locu o cosa") ci hè un altru significatu in grecu chì ùn esiste micca in l'equivalente inglese.  Pauousia hè statu «adupratu in Oriente cum'è una spressione tecnica per a visita reale di un rè, o imperatore. A parolla significa letteralmente 'l'essere accantu', cusì, 'a presenza personale' "(K. Wuest, 3, Bypaths, 33). Hà implicatu un tempu di cambiamentu.

William Barclay in Parolle di Nuvellu Testamentu (p. 223) dice:

Inoltre, una di e cose più cumuni hè chì e pruvince datanu una nova era da a parousia di l'imperatore. Cos datò una nova era da a parousia di Caius Caesar in 4 dC, cum'è a Grecia da a parousia di Adrianu in dC 24. Una nova parte di u tempu emerge cù a venuta di u rè.
Un'altra pratica cumuna era di colpisce novi muniti per cummemurà a visita di u rè. I viaghji di Adrianu ponu esse seguitati da e munete chì sò state colpite per ricurdà e so visite. Quandu Nero hà visitatu Corintu sò state colpite munette per cummemurà u so avventu, avventu, chì hè l'equivalente latinu di a parousia greca. Era cum'è se cù a venuta di u rè un novu inseme di valori s'era sviluppatu.
A Parousia hè qualchì volta aduprata da l '"invasione" di una pruvincia da un generale. Hè cusì adupratu di l'invasione di l'Asia da Mithradates. Descrive l'entrata in scena da una putenza nova è cunquistatrice.

Cumu pudemu sapè quale sensu i discìpuli avianu in mente?

Stranamente, quelli chì avarianu prumuvutu una interpretazione sbagliata, quella di una presenza invisibile, anu furnitu senza risposta a risposta.

L'ATTITUDU DI L'APOSTOLI
Quandu anu dumandatu à Ghjesù, "Chì serà u signu di a vostra presenza?" Ùn sanu micca chì a so prisenza futura seria invisibile. (Matt. 24: 3) Anche dopu a so risurrezzione, anu dumandatu: "Signore, stai ristabilisce u regnu in Israele à questu mumentu?" (Atti 1: 6) Cercanu una restaurazione visibile. Eppuru, a so ricerca anu dimustratu chì tenianu in mente u regnu di Diu da Cristu stà vicinu.
(w74 1 / 15 p. 50)

Ma ùn avè micca ancu ricevutu u spiritu santu, ùn anu micca apprezzatu chì ùn era micca pusà nantu à un tronu di a terra; ùn avianu micca idea di chì guvernassi cum'è un spiritu gloriosu da i celi è dunque ùn sapianu chì a so seconda presenza seria invisibile. (w64 9 / 15 pp. 575-576)

Dopu stu ragiunamentu, cunsiderate ciò chì l'apostuli sapianu in quellu momentu: Ghjesù li avia digià dettu ch'ellu sarebbe cun elli ogni volta chì dui o trè eranu riuniti in u so nome. (Mt 18:20) In più, s'elli dumandavanu solu una presenza simplice cume capimu u termine oghje, li puderia risponde cum'è pocu dopu dopu cù e parolle: "Sò cun voi tutti i ghjorni finu à a conclusione di u sistema di e cose ". (Mt 28:20) Ùn avianu micca bisognu di un segnu per quessa. Avemu da crede veramente chì Ghjesù hà intenzione di guardà guerri, terramoti è carestie è dì: "Ah, più prova chì Ghjesù hè cun noi"?

Vale à nutà ancu chì di e trè Vangeli chì rendenu dumanda sta dumanda, solu Matteu usa a parolla parusia. Questu hè significativu perchè solu Matteu parla di "u regnu di i celi", una frase chì usa 33 volte. U so focu hè assai in u regnu di Diu chì hà da vene, dunque per ellu, di Cristu parusia significaria u rè hè ghjuntu è e cose sò da cambià.

Sintesi toccu Aiōnos

Prima di passà versu passatu 3, avemu bisognu di capisce ciò chì i discepuli capìanu da "a cunclusione di u sistema di e cose" o cum'è a maiò parte di e traduzzioni i metti, "a fine di l'età"; in grecu, Sintesi toccu Aiōnos). Puderemu cunsiderà chì a distruzzione di Ghjerusalemme cù u so tempiu hà marcatu a fine di un età, è cusì hà fattu. Ma hè ciò chì questi discepuli avianu in mente quandu anu fattu a so dumanda?

Hè Ghjesù chì hà introduttu u cuncettu di a fine di u sistema di e cose o di l'età. Dunque ùn inventavanu micca idee novi quì, ma dumandavanu solu qualchì indicazione quandu a fine di quale avia dighjà parlatu avia da vene. Avà Ghjesù ùn hà mai parlatu di trè o più sistemi di cose. Solu hà riferitu solu à dui. O hà parlatu di quellu attuale, è di quellu chì avia da vene.

“Per esempiu, quellu chì parla una parolla contr'à u Figliolu di l'omu, sarà pirdunatu; ma quellu chì parla contru u spiritu santu, ùn sarà micca pirdunatu, nè, nè, micca in questu sistema di cose nè in quellu chì vene. "(Mt 12: 32)

". . . Ghjesù li disse: "I zitelli di stu sistema di cose si maritanu è sò datu in matrimoniu, 35 ma quelli chì sò stati cunsiderati degni di guadagnà quellu sistema di e cose è a risurrezzione di i morti ùn si maritanu nè si sò dati in matrimoniu. "(Lu 20: 34, 35)

". . . E u so maestru elogiava u steward, benchì inghjustificatu, perchè hà agitu cù una saviezza pratica; per i figlioli di stu sistema di cose sò più prudenti in modu praticu versu a so propria generazione chì i figlioli di a luce sò. "(Lu 16: 8)

". . .cu ùn uttenerà micca una centu ora in stu periodu di tempu, case è fratelli è sorelle è mamme è zitelli è campi, cù persecuzioni, è in u sistema chì vene di cose vita eterna ". (Mr 10: 30)

Ghjesù hà parlatu di un sistema di cose chì vene dopu a fine di l'attuale. U sistema di e cose in i tempi di Ghjesù includia più cà a nazione d'Israele. Includia Roma, è ancu u restu di u mondu ch'elli cunniscianu.

Sia Daniel, u prufeta, à quale Ghjesù face allusione in Matteu 24:15, sia Ghjesù stessu, anu preditu chì a distruzzione di a cità venerà da a manu di l'altri, un esercitu. (Luke 19:43; Daniel 9:26) S'elli ascultavanu è ubbidianu à l'esortazione di Ghjesù di "aduprà u discernimentu", averianu capitu chì a cità finisceria da e mani di un esercitu umanu. Averanu ragionevolmente assumere chì questu serà Roma postu chì Ghjesù li disse chì a generazione gattiva di u so ghjornu viderebbe a fine, è era improbabile chì un'altra nazione cunquistassi è rimpiazzessi Roma in u cortu tempu lasciatu. (Mt 24:34) Cusì Roma, cum'è distruttore di Ghjerusalemme, continuerà à esiste dopu chì "tutte queste cose" sò accadute. Dunque, a fine di l'età era distinta da "tutte queste cose".

Un Signu o Signi?

Una cosa hè certa, ùn ci era solu un signu (grecu: semeion). Anu dumandatu una sìngulu firmà in versu 3 è Ghjesù li hà datu un sìngulu segnu in versu 30. Ùn anu micca dumandatu segni (plurale) è Ghjesù ùn li hà datu più di ciò ch'elli anu dumandatu. Hà parlatu di segni à u plurale, ma in questu cuntestu parlava di falsi segni.

"Per i falsi Cristi è falsi profeti sorgeranu è daranu grandi i signali e meraviglie in modu di ingannà, se pussibule, ancu quelli scelti. "(Mt 24: 24)

Allora se qualcunu cumencia à parlà di "grandi segni", hè probabilmente un falsu prufeta. D’altronde, circà à circundà a mancanza di pluralità dicendu chì Ghjesù parlava di un "segnu cumpostu" hè solu una strata per evità di esse marcatu cum'è unu di i falsi prufeti ch'ellu ci hà avvistatu. (Postu chì quelli chì usanu a frasa "segnu cumpostu" anu - in parechje occasioni - e so previsioni anu fiascatu, si sò dighjà mostrati falsi prufeti. Ùn hè necessariu più discussione.)

Dui Avvenimenti

Sia chì i discepuli pensanu chì un avvenimentu (a distruzzione di a Cità) seria rapidamente seguitatu da l'altru (u ritornu di Cristu) ùn pudemu chè induvinà. Ciò chì sapemu hè chì Ghjesù hà capitu a differenza. Ellu sapia di l'ingiunzione contr'à sapè qualcosa nantu à u mumentu di u so ritornu in u putere regale. (Atti 1: 7) Tuttavia, apparentemente ùn ci era alcuna restrizione simile à l'indicazioni di l'avvicinamentu di l'altru avvenimentu, a distruzzione di Ghjerusalemme. In fatti, ancu se ùn anu dumandatu nisun segnu di a so dimarchja, a so sopravvivenza dipende da a so ricunniscenza di a significazione di l'eventi.

"Ora amparate questa illustrazione da a ficu: Appena u so ghjovanu ramu crece teneru è sprimi e so foglie, sapete chì l'estiu hè vicinu. 33 Aspittate ancu voi, quandu vedete tutte queste cose, sà ch'ellu hè vicinu à e porte ". (Mt 24: 32, 33)

"Eppuru, quandu si vede a cosa disgustosa chì provoca a desolazione stendu induve ùn deve esse (lasciate u lettore utilizà u discernimentu). . . "(U s. 13: 14)

"In verità ti dicu chì sta generazione ùn sarà micca in quantu di passà finu à chì tutte e cose succede. 35 U celu è a terra esceranu, ma e mo parolle ùn passaranu mancu più. "(Mt 24: 34, 35)

Oltre à dassi u vantaghju di un calendariu ristrettu ("questa generazione") hà mustratu ancu cumu si vedenu indicazioni di u so approcciu. Questi precursori avianu da esse cusì evidenti chì ùn avia micca da spellà prima, salvu per quellu chì hà presagiatu a so fuga: l'aspettu di l'addiccante.

U calendariu per agisce dopu l'apparizione di stu segnu singulare era assai ristrettu è richiede azzione immediata una volta chì a strada hè stata liberata cum'è previstu in Mt 24:22. Eccu u cuntu parallelu cumandatu da Mark:

"Allora quelli chì in Ju · deʹa cumincianu à fughje à a muntagna. 15 Lascià l'omu nantu à u casillone ùn falà nè entra per piglià qualcosa fora di a so casa; 16 è lasciate chì l'omu in u campu ùn torna micca in e cose daretu à coglie u so vestitu esternu. 17 Guai à e donne incinte è à quelli chì lactanu un criaturu in quelli ghjorni !. . .In fattu, a menu chì Ghjehova ùn avia tagliatu i ghjorni, alcuna carne ùn serà salvata. Ma, à causa di quelli chì hà sceltu, hà tagliatu i ghjorni ". (Mr 13: 14-18, 20)

Ancu s'ellu ùn avianu micca fattu a dumanda ch'elli avianu fattu, Ghjesù averia avutu à truvà l'uccasione di trasmette à i so discìpuli sta infurmazione vitale è salvatrice. Tuttavia, u so ritornu cum'è Rè ùn richiede micca struzzioni specifiche. Perchè? Perchè a nostra salvezza ùn dipende micca da u nostru muvimentu in una certa situazione geografica particulare à a goccia di un cappellu, o da a realizazione di qualchì altra attività altamente specifica cume u rivestimentu di i porti di sangue. (Es 12: 7) A nostra salvezza serà fora di e nostre mani.

"È mandarà i so anghjuli cun grande trumpetu, è riunereranu i so scelti inseme da i quattru venti, da una estremità di i celi à a so altra estremità." (Mt 24: 31)

Dunque, ùn ci lascemu ingannà da l'omi chì ci dicerianu chì sò detentori di cunniscenza secreta. Chì solu se li ascultemu saremu salvati. Omi chì utilizanu parolle cum'è:

Tutti noi duvemu esse pronti à ubbidì à qualsiasi istruzioni chì pudemu riceve, sia chì sappianu sonu da un puntu strategicu o umanu o micca. (w13 11 / 15 p. 20 par. 17)

A ragione per chì Ghjesù ùn ci hà micca datu istruzzioni per a nostra salvezza, cum'è hà fattu à i so discìpuli di u primu seculu, hè perchè quandu ellu ritorna a nostra salvezza serà fora di e nostre mani. Serà u travagliu di l'ànghjuli putenti di vede chì simu colti, riuniti cum'è u granu in u so magazinu. (Mt 3:12; 13:30)

L'armunia esige Ùn esiste micca cuntradizioni

Riturnemu è cunsideremu Mt 24: 33: "... quandu vede tutte queste cose, sapete chì hè vicinu à e porte".

I sustenidori di "segni di l'ultimi ghjorni" puntanu à questu è dicenu chì Ghjesù si riferisce à sè stessu in terza persona. Ma sì questu era u casu, allora hè direttamente in cuntradizione cù u so avvertimentu fattu solu undici versi più in là:

"A stu contu, vi prova ancu di voi, perchè u Figliolu di l'omu hè ghjuntu à una ora chì ùn pensate micca chì sia." (Mt 24: 44)

Cumu pudemu sapè ch'ellu hè vicinu mentre crede simultaneamente ch'ellu ùn pò esse vicinu? Ùn face sensu. Dunque, u "ellu" in questu versu ùn pò micca esse u Figliolu di l'omu. Ghjesù parlava di qualchissia altru, di qualcunu chì parlava in i scritti di Daniel, di qualchissia cunnessu cù "tutte queste cose" (a distruzzione di a cità). Dunque guardemu à Daniel per a risposta.

"È a cità è u locu santu di u populu un capu chì vene à vene à a so ruina. È a fine di questu serà da l'inundazione. È finu à [finisce] ci sarà guerra; ciò chì hè decisu hè e desolazioni. ... "E nantu à l'ala di cose disgustanti ci sarà quellu chì provoca desolation; è finu à un sterminamentu, a cosa stessa decisu sarà di versà ancu annantu à quellu chjinatu desolate. "(Da 9: 26, 27)

Sia chì u "ellu" chì hè vicinu à e porte si hè rivelatu Cestiu Gallu, chì a so tentativa abortiva di rompe a porta di u tempiu (u locu santu) in u 66 d.C. hà datu à i cristiani l'occasione ch'elli avianu bisognu à ubbidì à Ghjesù è fughje, o sì "Ellu" si rivela u generale Titu chì in u 70 d.C. hà finalmente pigliatu a cità, hà tombu guasi tutti i so abitanti è hà razziatu u tempiu in terra, hè un pocu accademicu. L'importante hè chì e parolle di Ghjesù si sò rivelate vere, è anu datu à i cristiani un avvertimentu tempestivu ch'elli puderianu aduprà per salvassi.

I Avis chì sò diventati segni

Ghjesù sapia bè i so discìpuli. A sapia di e so carenze è di i so punti debbuli; u so desideriu di prominenza è a so vulintà per a fine à vene. (Luke 9: 46; Mt 26: 56; Atti 1: 6)

A fede ùn hà micca bisognu di vede cù l'ochji. Vede cù u core è a mente. Parechji di i so discìpuli ampareranu à avè stu livellu di fede, ma purtroppu micca tutti l'avianu. Sapia chì a fede di u più debule hè, più a fiducia si tende à mette nantu à e cose chì si ponu vede. Ci hà furnitu cun amore una seria d'avvisi per luttà contr'à sta tendenza.

In fattu, invece di risponde immediatamente à a so dumanda, hà partutu subitu cun un avvertimentu:

"Guardate chì nimu ùn vi sbagliate", (Mt 24: 4)

Dopu prevede chì un esercitu virtuale di falsi Cristi - autoproclamati unti - venerà è ingannerà parechji di i discìpuli. Queste punterianu à segni è meraviglie per ingannà ancu quelli scelti. (Mt 24:23) Guerre, carestie, pesti è terramoti sò eventi ispiratori di paura, per esse sicuri. Quandu a ghjente soffre qualchì catastrofe inspiegabile cum'è una pesta (per esempiu a Pesta Nera chì hà decimatu a pupulazione mundiale in u 14th seculu) o un terrimotu, cercanu significatu induve ùn ci hè. Parechji saltaranu à a cunclusione chì hè un segnu di Diu. Questu fa i terreni fertili per qualsiasi omu senza scrupule chì si proclamanu esse prufeta.

I veri seguitori di u Cristu devenu alzassi sopra à sta fragilità umana. Devenu ricurdà e so parolle: "Fighjate chì ùn site micca allarmatu, perchè queste cose devenu accade, ma a fine ùn hè ancu." (Mt 24: 6) Per enfatizà l'inevitabilità di a guerra, continua dicendu:

"Per [G] a nazione risusciterà contr'à a nazione è u regnu contru à u regnu, è ci seranu scurzze d'alimentariu è terremoti in un locu dopu à l'altru. 8 Tutte queste cose sò un principiu di dolore. "(Mt 24: 7, 8)

Certi anu pruvatu à trasfurmà st'avvertimentu in un segnu cumpostu. Suggeriscenu chì Ghjesù cambiessi u so tonu quì, da un avvertimentu in vs. 6 à un segnu compositu in vs. 7. Dicenu chì ùn parla micca di l'occorrenza cumuna di guerri, terremoti, carestie è peste,[V] ma di qualchì tippu di scalata chì rende questi eventi particolarmente significativi. Tuttavia, a lingua ùn permette micca quella cunclusione. Ghjesù principia st'avvertimentu cù u connettivu G, chì in grecu - cum'è in inglese - hè un mezzu per cuntinuà u pensamentu, micca cuntrastallu cun un novu.[vi]

Iè, u mondu chì vinaria dopu à Ghjesù cullatu à u celu sarebbe infine pienu di guerre, carestie, terramoti è pesti. I so discìpuli averianu da soffre quantunque ste "pene di angoscia" cun u restu di a pupulazione. Ma ùn li dà micca cum'è segni di u so ritornu. Pudemu dì questu cun certezza perchè a storia di a congregazione cristiana ci dà l'evidenza. Una volta è l'altra, omi ben intenzionati è senza scrupuli anu cunvintu i so cumpagni di fede chì ponu cunnosce a vicinanza di a fine in virtù di questi cosiddetti segni. E so previsioni ùn anu sempre riesciutu à esse realità, resultendu in una grande disillusione è un naufragiu di fede.

Ghjesù ama i so discìpuli. (Ghjuvanni 13: 1) Ellu ùn ci darà falsi segni chì ci ingannerianu è anguscerianu cusì. I discìpuli li fecenu una dumanda è ellu rispose, ma ellu li dete più di ciò ch'elli dumandavanu. Li hà datu ciò ch'elli avianu bisognu. Li hà datu più avvertimenti per stà à guardà per falsi Cristi chì pruclamanu falsi segni è meraviglie. Chì tanti anu sceltu di ignurà sti avertimenti hè un tristu cummentariu nantu à a natura umana peccaminosa.

Un Invisibile Parousia?

Mi dispiace di dì chì eru unu di quelli chì ignuravanu l'avisu di Ghjesù per a maiò parte di a mo vita. Aghju intesu "falsi storii artificiosamente inventati" nantu à a presenza invisibile di Ghjesù chì si facia in u 1914. Eppuru Ghjesù ci hà ancu prevenutu di cose cusì:

"Allora se qualchissia ti dice, 'Fighjate! Eccu u Cristu, 'o,' Eccu! ' ùn ci crede micca. 24 Per falsi Cristi è falsi profeti si susciteranu è faranu grandi segni è meraviglie in modu di mette ingacià, se pussibule, ancu quelli scelti. 25 Look! Vi aghju annunciatu. 26 Dunque, se a ghjente ti dice, 'Fighjate! Ellu hè in u desertu, 'ùn esci micca; «Fighjate! Ellu hè in e camere interni, "ùn credi micca". (Mt 24: 23-25)

William Miller, chì u so travagliu hà datu nascita à u muvimentu Adventistu, hà adupratu numeri di u Libru di Daniele per calculà chì Cristu tornerà sia in u 1843 sia in u 1844. Quandu quellu hà fiascatu, ci hè statu una grande delusione. Tuttavia, un altru Avventistu, Nelson Barbour, pigliò una lezzione da quellu fiascu è quandu a so propria predizione chì Cristu tornerà in u 1874 hà fiascatu, l'hà cambiatu in un ritornu invisibile è hà proclamatu successu. Cristu era "fora in u desertu" o piattatu "in e camere interne".

Charles Taze Russell compru in a cronulugia di Barbour è accettò a presenza invisibile di u 1874. Hà insignatu chì u 1914 marcerebbe l'iniziu di a grande tribulazione, ch'ellu hà cunsideratu cum'è una rializazione antitipica di e parolle di Ghjesù in Matteu 24:21.

Ùn era micca finu à i 1930s JF Rutherford trasfirì u principiu di a presenza invisibile di Cristu per i Testimoni di Ghjehova da 1874 à 1914.[vii]

Hè angosciatu d'avè persu anni à u serviziu di una Organizazione custruita annantu à tali falsi storii artificialmente inventati, ma ùn duvemu micca lascialla abbandunà. Piuttostu ci raligremu chì Ghjesù hà vistu adattu per svegliarci à a verità chì ci rende liberi. Cù sta gioia, pudemu avanzà dendu testimone à u nostru Rè. Ùn ci preoccupemu micca di cunnosce ciò chì hè fora di a nostra giurisdizione. Sapemu quandu vene u mumentu, perchè l'evidenza serà innegabile. Ghjesù disse:

"Fattu cum'è u fulminu venga da l'est è brilla à l'Occidenti, cusì sarà a presenza di u Figliolu di l'omu. 28 Induv'ellu sia a carcassa, allora l'aguli seranu riuniti. "(Mt 24: 27, 28)

Ognunu vede u fulmine chì lampa in celu. Ognunu pò vede aquile circundà, ancu à una grande distanza. Solu i cechi anu bisognu di qualchissia per dilli chì i fulmini sò lampati, ma ùn semu più orbi.

Quandu Ghjesù torna, ùn serà micca una questione d'interpretazione. U mondu u viderà. A maiò parte si battaranu in dolu. Ci ralegraremu. (Re 1: 7; Lu 21: 25-28)

U Signu

Cusì ghjunghjemu infine à u segnu. I discepuli anu dumandatu un segnu unicu in Matteu 24: 3 è Ghjesù li hà datu un signu unicu in Matteu 24:30:

"Allora u segnu di u Figliolu di l'omu apparirà in celu, è tutte e tribù di a terra si batteranu in pena, è vedranu u Figliolu di l'omu chì vene nantu à i nuvuli di u celu cù u putere è a grande gloria. "(Mt 24: 30)

Per mette questu in termini muderni, Ghjesù li disse: "Ci viderete quandu mi viderete". U signu di a so presenza is a so presenza. Ùn ci hè da esse un sistema di alerta iniziale.

Ghjesù hà dettu ch'ellu veneria cum'è un latru. Un latru ùn vi dà segnu ch'ellu vene. Vi alzate à mezu a notte stupitu da un sonu inaspettatu per vedelu stà in u vostru salottu. Hè l'unicu "segnu" chì avete da a so presenza.

Slacking the Hand

In tuttu questu, avemu ghjuntu in una vera verità impurtante chì dimostra chì micca solu hè Matthew 24: 3-31 micca una prufezia di l'ultimi ghjorni, ma chì ùn ci pò esse una tale prufezia. Ùn ci pò esse prufezia chì ci dessi segni precursori per sapè chì Cristu hè vicinu. Perchè? Perchè chì seria preghjudiziu à a nostra fede.

Caminemu per fede, micca per vista. (2 Co 5: 7) Tuttavia, s'ellu ci era daveru per esse segni chì prevedianu u ritornu di Cristu, puderia esse un incitamentu à allentà a manu, per esse. L'esurtazione, "tenite l'ochju, perchè TU ùn sapete micca quandu u maestru di a casa vene", ùn seria in gran parte senza significatu. (Mr 13:35)

L'urge registratu in Rumani 13: 11-14 averia pocu significatu se i cristiani in i seculi pudessinu sapè se Cristu era vicinu o micca. A nostra mancanza di cunniscenza hè critica, perchè tutti avemu una durata di vita assai finita, è se duvemu cambià in una infinita, duvemu stà sempre svegli, perchè ùn sapemu micca quandu u nostru Signore vene.

In sumariu

In risposta à a quistione chì li fece, Ghjesù disse à i so discìpuli di fà attenzione à ùn esse disturbatu da evenimenti catastrofichi cum'è guerre, carestie, terramoti è peste, interpretenduli cum'è segni divini. Li hà ancu prevenuti di l'omi chì venianu, agiscenu da falsi prufeti, aduprendu segni è meraviglie per cunvince li chì Ghjesù hè digià tornatu invisibilmente. Li hà dettu chì a distruzzione di Ghjerusalemme seria qualcosa chì puderebbenu vede ghjunghje è chì si feria in a vita di e persone allora vive. Infine, li hà dettu (è noi) chì nimu ùn pò sapè quandu ellu turnerà. Tuttavia, ùn avemu micca bisognu di preoccupassi, perchè a nostra salvezza ùn impone micca di prevede a so venuta. L'angeli s'occuperanu di coglie u granu à l'ora stabilita.

addendum

Un lettore perspicace hà scrittu per dumandà nantu à u versu 29 chì aghju trascuratu di cummentà. Specificamente, chì hè a "tribulazione" chì si riferisce quandu dice: "Immediatamente dopu a tribulazione di quelli ghjorni ..."

Pensu chì u prublema deriveghja da l'usu di u Signore di a parolla in u versu 21. A parolla hè thlipsis in grecu significa "persecuzione, afflizione, angoscia". U cuntestu immediatu di u versu 21 indica chì si riferisce à l'eventi relativi à a distruzzione di u primu seculu di Ghjerusalemme. Tuttavia, quandu dice "subitu dopu a tribulazione [thlipis] di quelli ghjorni », vole dì a stessa tribulazione? Se sì, allora duvemu aspettà di vede prove storiche chì u sole si scurisce, è a luna ùn dà micca luce, è e stelle faleranu da u celu ". D’altronde, postu chì cuntinueghja senza pausa, a ghjente di u primu seculu averia avutu ancu vistu «u segnu di u Figliolu di l’omu ... cumparisce in celu» è duverebbenu batte si in dolu mentre vedenu à Ghjesù «vene nantu à i nivuli» di u celu cun putenza è grande gloria ".

Nunda di questu hè accadutu, cusì in vs. 29, pare chì ùn puderia micca riferisce à a stessa tribulazione ch'ellu riferisce in vs. 21.

Duvemu esse attenti à u fattu chì trà a descrizione di a distruzzione di u sistema ebraicu di e cose in vss. 15-22 è a venuta di Cristu in vss. 29-31, ci sò versi chì trattanu di falsi Cristi è falsi prufeti ingannendu ancu i scelti, i figlioli di Diu. Questi versi cunclude, in vs. 27 è 28, cù l'assicuranza chì a presenza di u Signore serà largamente visibile per tutti.

Dunque, in versi 23, Ghjesù descrive e cundizioni chì seguitanu a distruzzione di Ghjerusalemme è chì finiscinu quandu a so presenza si manifesta.

". . Fattu cume u fulminu venga da l'est è brilla versu l'uveste, cusì a presenza di u Figliolu di l'omu serà. 28 Induv'ellu sia a carcassa, allora l'aguli seranu riuniti. "(Mt 24: 27, 28)

Ricurdativi chì thlipis significa "persecuzione, afflizione, angoscia". A presenza di falsi Cristi è falsi prufeti in i seculi ha purtatu a persecuzione, l'afflizione è l'angoscia per i veri cristiani, pruvendu severamente è raffinendu i figlioli di Diu. Basta à guardà a persecuzione chì suppurtemu cum'è Testimoni di Ghjehova, perchè rifiutemu l'insignamenti di falsi prufeti chì Ghjesù hà digià vultatu in u 1914. Sembra chì a tribulazione chì Ghjesù si riferisce in vs. 29 hè a stessa chì Ghjuvanni si riferisce in Rivelazione 7:14.

Ci sò 45 riferenze à a tribulazione in e Scritture cristiane è guasi tutti si riferenu à i chjassi è e prove chì i cristiani sopportanu cum'è un prucessu di raffinazione per diventà degni di u Cristu. Immediatamente dopu à quella tribulazione di seculi longu, u segnu di u Cristu apparirà in i celi.

Questu hè u mo pigliatu nantu à e cose. Ùn possu truvà nunda chì si cumpone megliu se sò aperti à suggerimenti.

__________________________________________________________

[I] A menu chì ùn hè micca dichjaratu altrimente, tutte e citazioni bibliche sò prese da a Traduzzione Nuova Munniali di a Bibbia Santa (Edizione di Referenza 1984).

[Ii] I testimoni di Ghjehova anu pensatu chì a durata di l'ultimi ghjorni, ch'elli insegnanu sempre in 1914, puderia esse misurata calculendu a lunghezza di a generazione citata in Matteu 24:34. Continuanu à tene sta cridenza.

[Iii] Cite da a Bibbia di Studiu Berean perchè a Traduzzione di u Novu Mondu ùn include micca a frasa "spiritu di Cristu" ma sustituisce invece l'imprecisione chì rende "" u spiritu in elli ". Faci questu ancu se u Regnu Interlineariu nantu à u quale si basa u NWT leghje chjaramente "spiritu di Cristu" (grecu:  Pneuma Christou).

[Iv] Berean Study Bible

[V] Luke 21: 11 aghjusta "in un postu dopu un altru pestilenze".

[vi] Concordanza exhaustiva NAS definisce G cum'è "per, veramente (un cunghjuntu. adupratu per sprime causa, spiegazione, inferenza o continuazione)"

[vii]  Watch Tower, u 1 di Dicembre di u 1933, pagina 362: «In l'annu 1914 quellu tempu di attesa hè ghjuntu à a so fine. Cristu Ghjesù hà ricevutu l'autorità di u regnu è hè statu mandatu da Ghjehova per guvernà à mezu à i so nemichi. L'annu 1914, dunque, marca a seconda venuta di u Signore Ghjesù Cristu, u Rè di a gloria ".

Meleti Vivlon

Articuli di Meleti Vivlon.
    28
    0
    Ti piacerà i vostri penseri, per piacè cumentu.x