În citirea mea zilnică a Bibliei, acest lucru a sărit la mine:

„Totuși, niciunul dintre voi să nu sufere ca ucigaș, hoț sau răufăcător sau ocupat în problemele altora.16  Dar dacă cineva suferă ca creștin, să nu se simtă rușinat, ci lăsați-l să proslăvească pe Dumnezeu în timp ce poartă acest nume. ” (1 Petru 4:15, 16)

Scriptural, numele pe care îl purtăm este „creștin”, nu „Martori ai lui Iehova”. Petru spune că îl slăvim pe Dumnezeu, adică pe Iehova, în timp ce purtăm numele de creștin. Un creștin este cel care îl urmează pe „Unsul”. De vreme ce Iehova, Tatăl, a făcut ungerea acestuia ca Împărat și mântuitor, îl onorăm pe Dumnezeu acceptând numele. „Creștin” nu este o denumire. Este un nume. Un nume pe care, potrivit lui Petru, îl purtăm pentru a-L slăvi pe Dumnezeu. Nu este nevoie să o redefinim ca desemnare, astfel încât să putem adopta un nume nou, precum Catolic, sau Adventist, sau Martorii lui Iehova. Niciuna dintre acestea nu are o bază în Scriptură. De ce să nu rămânem cu numele pe care ni l-a dat Iehova?
Cum te-ar simți propriul tău tată dacă ai abandona numele pe care ți l-a dat la naștere pentru una dintre alegerile tale?

Meleti Vivlon

Articole de Meleti Vivlon.
    37
    0
    Mi-ar plăcea gândurile, vă rog să comentați.x