[Stu puntu hè statu purtatu à a mo attenzione da Apollu. Pensu chì duverebbe esse ripresentatu quì, ma u creditu li vene per avè avutu u pensamentu iniziale è a successiva linea di ragiunamentu.]
(Luca 23: 43) È li disse: "In verità ti dicu oghje, sì cun mè in Paradisu."
Ci hè assai cuntruversa annantu à stu testu. U NWT a rende cù a virgula posta per ch'ellu sia chjaru chì Ghjesù ùn dice micca chì u malfattore inchjudatu à un palu accantu à ellu andessi in paradisu quellu ghjornu stessu. Sapemu chì questu ùn era micca u casu perchè Ghjesù ùn hè statu risuscitatu finu à u terzu ghjornu.
Quelli chì credenu chì Ghjesù hè Diu utilizanu sta Scrittura per 'pruvà' chì u malfattore - è tutti l'altri chì credenu solu in Ghjesù - ùn sò micca solu perdonati, ma sò andati in celu letteralmente quellu ghjornu stessu. Tuttavia, sta interpretazione hè in cuntrastu cù ciò chì a Bibbia dice di u statu di i morti, a natura di Ghjesù cum'è omu, l'insignamenti di Ghjesù in quantu à a risurrezzione è a speranza per a vita terrena è celeste. Stu sughjettu hè statu bè argumintatu in e nostre publicazioni, è ùn sò micca per reinventà quella rota particulare quì.
U scopu di sta publicazione hè di prupone un significatu alternativu à e parolle di Ghjesù. A nostra resa, ancu se coerente cù u restu di l'insignamenti di a Bibbia nantu à questi è sughjetti cunnessi, pone sempre alcune dumande. U grecu ùn usa micca virgule, dunque duvemu deduce ciò chì Ghjesù vulia dì. Cum'è una conseguenza comprensibile di a nostra difesa di a verità di decennii prima di l'assaltu di un mondu di falsi insegnamenti religiosi, ci avemu focalizatu nantu à una resa chì, ancu se vera à u restu di e Scritture, hè, temu, negendu ci una particolarmente bella capiscitura prufetica.
Cù a nostra resa, u turnu di a frase "In verità ti dicu oghje, ..." hè quì adupratu da Ghjesù per enfatizà a verità di ciò ch'ellu hà da dì. S'ellu hè veramente cumu l'intende, hè d'interessu chì questu segni l'unica occasione in cui usa a frase cusì. Iddu usa a frasa, "veramente ti dicu" o "veramente ti dicu" letteralmente decine di volte ma solu quì aghjusta a parola "oghje". Perchè? Cumu l'aghjuntu di sta parolla aghjusta l'affidabilità di ciò ch'ellu hà da dì? U malfattore hà ghjustu rimpruveratu curagiosamente u so cumpagnu in crimine è dopu imploratu umilmente à Ghjesù per u perdonu. Ùn hè micca prubabile ch'ellu sia dubbitosu. S'ellu hà qualchì dubbitu, sò assai probabilmente ligati à a so visione di sè stessu cum'è indignu. Hà bisognu di rassicuranza, micca chì Ghjesù dice quella verità, ma piuttostu chì qualcosa chì pare troppu bellu per esse veru - a pussibilità ch'ellu possa esse riscattatu in un mumentu cusì tardu di a so vita - hè in realtà pussibule. Cumu a parolla "oghje" aghjusta à questu compitu?
Dopu, duvemu pensà à e circustanze. Ghjesù era in agunia. Ogni parolla, ogni rispiru, li devianu custà qualcosa. In cunfurmità cù quessa, a so risposta mostra un'ecunumia di spressione. Ogni parolla hè concisa è piena di significatu.
Ci vole ancu à tene à mente chì Ghjesù era u grande maestru. Sempre hà cunsideratu i bisogni di u so publicu è hà adattatu u so insegnamentu di conseguenza. Tuttu ciò chì avemu discuttu nantu à a situazione di u malfattore averia statu evidenti per ellu è ancu di più, averia vistu a vera cundizione di u core di l'omu.
L'omu ùn avia solu bisognu di rassicuranza; avia bisognu di trattene l'ultimu soffiu. Ùn pudia cede à u dulore è, per cità a moglia di Job, "maladiscia à Diu è more". Duvia tene solu qualchì ora in più.
A risposta di Ghjesù seria per u benefiziu di a pusterità o era primuramente primurosu di u benessere di una pecura appena trovata. Datu ciò ch'ellu avia insegnatu prima in Luke 15: 7, devia esse statu l'ultimu. Dunque a so risposta, puru economica, diceria à u malfattore ciò ch'ellu avia bisognu di sente per suppurtà finu à a fine. Quantu sarebbe statu di core per ellu sapè chì quellu ghjornu stessu seria in Paradisu.
Ma ferma! Ùn hè andatu in Paradisu quellu ghjornu, nò? Iè, hà fattu-da u so puntu di vista. È dicemu la; quandu si more, l'unicu puntu di vista chì conta hè u vostru.
Prima chì quellu ghjornu finissi, li rompenu e ghjambe per chì tuttu u pesu di u so corpu li tiressi nantu à e bracce. Quì risulta chì u stress hè piazzatu annantu à u diafragma chì ùn pò micca funzionà currettamente. Si more pianu è dulurosu da l'asfissia. Hè una morte terribule. Ma sapendu chì appena mortu, sarebbe in Paradisu deve averle furnitu un cunfortu tamantu. Da u so puntu di vista, u so ultimu penseru cusciente nantu à quellu palu di tortura hè separatu da u so primu pensamentu cusciente in u Novu Mondu da un batter d'ochju. Hè mortu quellu ghjornu, è per ellu, emerge quellu stessu ghjornu à a luce luminosa di una mattina di u Novu Mondu.
A bellezza di stu penseru hè chì ci serve ancu bè. Noi chì pudemu more di malatie, di vichjàia, o ancu di l'ascia di u boia, avemu solu bisognu di pensà à quellu malfattore per rendeci contu chì simu ghjorni, ore, o solu pochi minuti da u Paradisu.
Pensu chì a nostra interpretazione attuale, mentre vulia difendesi contra i falsi insegnamenti di i Trinitariani, ci fa un disservice robistendu una stampa profetica di parolla profetica che rinforza a fede.

Meleti Vivlon

Articuli di Meleti Vivlon.
    6
    0
    Ti piacerà i vostri penseri, per piacè cumentu.x