Certi anu cummentatu chì ci vole à esse più pusitivi in ​​stu foru. Simu abbastanza d'accunsentu. Ùn ci piacerebbe nunda di megliu chè di parlà solu di verità pusitiva è edificante da a parolla di Diu. Tuttavia, per custruisce nantu à un terrenu induve esiste una struttura, ci vole prima à abbattere l'antica. U mo ultimu articulu hè un casu à puntu. Personalmente, aghju trovu a conclusione a più edificante cum'è parechji altri, per seguità i cumenti. Eppuru, per fà stu puntu, era necessariu liberà a strada dimustrendu a falacia di a nostra pulitica chì inserisce u nome divinu in e Scritture induve ùn esiste mai in primu locu.
U prublema chì affrontemu hè u listessu prublema chì tutti l'umani affrontanu tuttu u tempu è in guasi ogni sforzu. Mi riferiscu à a nostra propensione à crede ciò chì vulemu crede. Questu hè statu messu in risaltu da Petru à 2 Petru 3: 5, "Perchè, secondu u so desideriu, stu fattu scappa a so nutizie ... "
Anu mancatu u puntu perchè vulianu mancà u puntu. Puderemu pensà chì noi, cum'è Testimoni di Ghjehova, simu sopra à questu, ma in realtà l'unicu modu per qualsiasi umanu di fughje sta trappula autodidatta hè di vulè o di vulè crede ciò chì hè veru. Duvete amà a verità sopra tutte e altre cose - tutte l'altre idee è cuncetti - per affrontà sta sfida cù successu. Questa ùn hè micca una cosa faciule da realizà perchè ci sò parechje armi disposte contr'à noi, è aghjuntu à u pesu hè u nostru stessu debule è peccatore cù tutti i so propri desideri, desideri, pregiudizii è appesi.
Pàulu hà prevenutu l'Efesini di a necessità di mantene a vigilanza: "Dunque ùn duveriamu più esse zitelli, scuzzulati cum'è da onde è purtati quì è culà da ogni ventu d'insignamentu per mezu di u trucca di l’omi, per via di astuzia in schemi ingannusi. "(Eph. 4: 14)
E nostre publicazioni cuntenenu assai belli principii da campà è sò spessu belle scritte da boni omi cristiani chì volenu solu ciò chì hè u megliu per noi. Tuttavia, l'auto-ingannu chì Petru hà parlatu funziona micca solu versu quellu insegnatu, ma ancu in a mente è u core di u maestru.
Qualunque sia l'insignamentu tramandatu, duvemu esse disposti à lascià da parte u preferenzialismu naturale chì pudemu esse inclinati à sente per quelli in l'autorità è esaminà tutte e cose cun dispassione. Forse mi manca a parolla. Forse 'dispassionate' hè precisamente ciò chì ùn duvemu micca esse. Perchè hè una passione per a verità chì ci alluntanerà da a falsità. Benintesa, sopra tuttu hè u nostru amore per a fonte di tutta a verità: u nostru Babbu, Ghjehova Diu.
Cumu pudemu evità di esse ingannati? Duvemu smette di agisce cum'è zitelli per unu. I zitelli sò facilmente ingannati perchè sò troppu fiduciosi è mancanu e cumpetenze per esaminà e prove cun discernenza. Hè per quessa chì Paulu ci hà esortatu à ùn esse più zitelli.
Duvemu sviluppà e cumpetenze di ragiunamentu di l'adulti. Purtroppu, sta analogia hè indebulita da u fattu chì parechji adulti oghje mancanu di solide capacità di ragiunamentu. Cusì cum'è cristiani, avemu bisognu di qualcosa di più. Avemu bisognu di "ghjunghje à a statura di un umanu pienu cresciutu, una misura di statura chì appartene à a pienezza di u Cristu". (Eph. 4:13) Per rializà questu, una di e cose chì duvemu acquistà hè a cunniscenza di e tecniche aduprate per ingannà ci. Queste ponu esse più sottili.
Per esempiu, un amicu chì travagliava nantu à u discorsu publicu, "Una Congregazione Leale Sott'à u Cumandamentu di Cristu", hà rimarcatu chì l'idea di lealtà à u Corpo Direttivu hè stata introdutta è datu pesu sottile. In forma abbreviata, u schema introduce u seguitu trenu di logica.

  1. Cristu merita a nostra lealtà.
  2. Tutti deve mostranu lealtà.
  3. L'esclava fedele si prende cura di l'interessi terrestri di a congregazione.
  4. I fedeli si aderiscenu fideli à l'esclava fedele.

Avvisate cumu quellu prughjettu ùn dice mai veramente chì duvemu esse leali à Ghjesù; solu chì si merita a nostra lealtà, chì li furnemu dimostrendu lealtà à l'esclava fedele chì hè avà pienamente personificatu in u Guvernu?
Questa hè una generalizazione difettu, un tipu di fallimentu induttivu; tirendu una cunclusione basata annantu à premessi debuli. U fattu hè chì duvemu esse fideli à u Cristu. A premessa difettosa hè chì a nostra lealtà à Cristu pò esse uttenuta essendu leali à l'omi.

Fallimenti Logichi

Mentre una grande parte di ciò chì insegnemu in e nostre publicazioni hè edificante, purtroppu ùn ghjunghjemu micca sempre à l'altu standard stabilitu da u nostru Capu, u Cristu. Cusì facemu bè di capisce e tecniche chì ponu esse aduprate per ingannà ci di tantu in tantu.
Pigliemu un casu à puntu. A nostra ultima versione di u New World Translation hà cacciatu l'appendice di e referenze J chì ghjera prima usata per ghjustificà l'inserimentu di u nome di Ghjehova in e Scritture cristiane. Invece ci hà datu l'Appendice A5 induve dice chì ci sò "prove convincenti chì u Tetragrammaton hè apparsu in i manoscritti grechi originali". Dopu presenta questu prove convincenti in nove punti paragrafi in partenza da a pagina 1736.
Ognunu di sti nove punti pare cunvincente per u lettore casuale. Tuttavia, ùn ci vole micca assai penseru per vedeli per ciò chì sò: falzie logiche chì portanu à cunclusioni difettose. Esamineremu ognunu è proveremu à identificà a falacia impiegata per cunvince chì questi punti custituiscenu evidenze vere, piuttostu chè solu supposizione umana.

A falazia di Strawman

lu Fallaccia di Strawman hè quellu induve l'argumentu hè sbagliatu per fà più faciule l'attaccu. Essenzialmente, per vince l'argumentu, una parte custruisce un pagliacciu metaforicu fendu l'argumentu nantu à qualcosa diversu da ciò chì hè veramente. I nove punti bullet di l'argumentu di i traduttori quandu sò presi inseme custituiscenu una tipica falacia di pagliaru. Assumenu chì tuttu ciò chì hè necessariu hè di dimustrà chì i cristiani di u primu seculu sapianu è usavanu u nome di Ghjehova.
Questu hè micca l'argumentu in tuttu. U fattu hè chì quelli chì argumentanu contr'à a pratica di inserisce u nome divinu in ogni traduzzione di e Scritture cristiane stipuleranu cun piacè chì i discepuli sapessinu è usavanu u nome divinu. L'argumentu ùn si tratta micca di què. Si tratta di s'elli sò stati ispirati à includelu quandu scrivenu e Sacre Scritture.

Fallazia d'Affirmà u Cunsequente

Dopu avè custruitu u so pappagallo, i scrittori anu da solu pruvà A (chì i scrittori di l'Scrittura cristiana cunnoscenu è usavanu u nome di Ghjehova) per pruvà automaticamente B (chì anu da esse ancu incluse in i so scritti).
Questa hè una fallacy propositiva chjamata affirmendu a cunsiguente: Se A hè vera, B deve esse vera ancu. 
Sembra evidente superficialmente, ma hè quì chì entra a falacia. Fighjemu l'illustrazione cusì: Quandu eru ghjovanu eru à l'estrangeru per parechji anni durante i quali tempu aghju scrittu parechje lettere à babbu. Ùn aghju mai usatu una volta u so nome in quelle lettere, ma l'aghju indirizzatu solu cum'è "babbu" o "babbu". Aghju ancu scrittu lettere à amichi chì venianu à visità mi. In quelli, li aghju dumandatu di cuntattà u mo babbu per pudè purtà mi uni pochi di rigali. In quelle lettere li aghju datu u nome è l'indirizzu di babbu.
Dapoi anni è anni, se qualcunu avia da fighjulà sta currispundenza puderebbe dimustrà chì eiu sapia è adupratu u nome di babbu. Chì li darà a basa per argumentà chì a mo currispundenza persunale cù u mo babbu deve avè inclusu ancu u so nome? Chì a so assenza hè a prova chì hè stata rimossa in qualche modu da persone scunnisciute?
Solu perchè A hè vera, ùn significa micca automaticamente chì B hè vera ancu - l'errore di affirmà u cunsiguente.
Videmu ora ogni puntellu di punta è vede cumu e difese custruiscenu unu à l'altru.

Fallimentu di Cumpusizioni

U primu difettu chì i scrittori usanu hè quellu chì hè chjamatu u Fallimentu di Cumpusizioni. Questu hè quandu u scrittore afferma un fattu nantu à una parte di qualcosa è poi assume chì, postu chì si applica quì, si applica ancu à altre parti. Cunsiderate i primi dui punti bullet.

  • Copie di e Scritture Ebree aduprate in i ghjorni di Ghjesù è di l'apòstuli cuntene u Tetragrammaton in tuttu u testu.
  • In i ghjorni di Ghjesù è i so apostuli, u Tetragrammaton hè ancu apparsu in traduzioni greche di e Scritture Ebree.

Ricurdativi, sti dui punti sò prisentati cume prove convincenti.
U fattu chì e Scritture Ebraiche cuntenenu u Tetragrammaton ùn richiede micca chì e Scritture Greche Cristiane u cuntenenu ancu. Per dimustrà questu hè una falacia di cumpusizioni, cunsiderate chì u libru di Esther ùn cuntene micca u nome divinu. Eppuru secondu stu ragiunamentu, deve avè cuntinutu u nome divinu à l'origine, perchè tutti l'altri libri di e Scritture Ebraiche u cuntenenu? Dunque, duvemu cunclude chì i cupisti anu cacciatu u nome di Ghjehova da u libru d'Ester; qualcosa chì ùn pretendemu micca.

I Falesi di Induzione Debule è Equivocazione

U prossimu puntu di proiettile di e cusì chjamate evidenza hè una cumminazione di almenu duie falli.

  • E scritte greche cristiane stessi raportanu chì Ghjesù hà spessu riferitu à u nome di Diu è l'hà fattu cunnosce à l'altri.

Prima ci avemu falzia di debuli induczione. U nostru ragiunamentu hè chì postu chì Ghjesù hà adupratu u nome di Diu, allora i scrittori cristiani l'anu ancu adupratu. Postu chì l'anu aduprata, l'avarianu arregistrata quandu scrivianu. Nunda da questu ùn hè prova. Cum'è l'emu dighjà illustratu, u mo babbu cunniscia è usa u so nome, l'aghju abituatu à l'occasioni induve era appruvatu. Ciò ùn significa micca chì quandu aghju parlatu d'ellu à i mo fratelli, l'aghju usatu invece di babbu o babbu. Questa linea di ragiunamentu deduttivu debule hè resa più debule da l'inclusione di un'altra falacia, u Fallacy of Equivocation o Ambiguità.
Per un publicu mudernu, dì "Ghjesù hà fattu cunnosce u nome di Diu à l'altri" significa chì hà dettu à e persone ciò chì Diu era chjamatu. U fattu hè chì i Ghjudei sapìanu tutti chì u nome di Diu era Ghjehova, dunque ùn saria micca currettu di dì chì Ghjesù hà fattu cunnosce questu, a designazione di Diu. Saria cum'è noi chì dicemu chì predichemu in una cumunità cattolica per fà cunnosce u nome di u Cristu. Tutti i cattolici sanu chì si chjama Ghjesù. Chì saria u puntu di predicà in un quartieru cattolicu solu per dì à i cattolici chì u Signore si chjama Ghjesù? U fattu hè, quandu Ghjesù hà dichjaratu chjaramente: "Sò venutu in nome di u mo Babbu", si riferiva à un significatu diversu di a parolla, un significatu chì seria facilmente capitu da u so publicu ebreu. A falacia di l'equivocazione hè aduprata da u scrittore quì per fighjà nantu à u significatu sbagliatu di a parolla "nome" per fà u so puntu, piuttostu chè u puntu chì Ghjesù facia. (Ghjuvanni 5:43)
Battizemu in nome di u Babbu, di u Figliolu è di u spiritu santu. U spiritu santu ùn hà alcuna designazione, ma hà un nome. Similmente, l'ànghjulu hà dettu à Maria chì u so figliolu seria chjamatu "Immanuel, chì significa ..." Cù Noi hè Diu "." Ghjesù ùn hè mai statu chjamatu Immanuel, allora l'usu di quellu nome ùn era micca in a natura di una designazione cum'è "Tom" o "Harry".
Ghjesù parlava à l'Ebrei. Ci hè una prova chì Matteu hà scrittu u so Vangelu in Ebreu. In Ebraicu, tutti i nomi anu un significatu. In fattu, a parolla "nome" significa letteralmente "caratteru". Dunque, quandu Ghjesù disse "Vengu in nome di u mo Babbu", letteralmente stava dicendu: "Vengu in u caratteru di u mo Babbu". Quandu hà dettu ch'ellu hà fattu cunnosce u nome di Diu à l'omi, era in realtà fattu cunnosce u caratteru di Diu. Postu ch'ellu era l'imaghjina perfetta di stu Babbu, puderia dì chì quelli chì u vidianu, vidìanu ancu u Babbu, perchè capisce u caratteru o a mente di Cristu, era di capisce u caratteru o a mente di Diu. (Mat. 28:19; 1:23; Ghjuvanni 14: 7; 1 Cor. 2:16)
À a luce di stu fattu, fighjemu u nostru puntu d'appendice A5 in più tempu.

  • E scritte greche cristiane stessi raportanu chì Ghjesù hà spessu riferitu à u nome di Diu è l'hà fattu cunnosce à l'altri.

Ghjesù hè venutu à palisà u nome o u caratteru di Diu à e persone chì cunniscianu dighjà a designazione, YHWH, ma micca u significatu; di sicuru micca u significatu rinfurzatu chì Ghjesù avia da palisà. Hà rivelatu à Ghjehova cum'è un Babbu amorevule, micca solu un Babbu per a nazione o per un populu, ma u Babbu di ogni individuu. Questu ci hà fattu tutti fratelli in una manera speciale. Simu diventati fratelli di Ghjesù dinò, riunendu cusì a famiglia universale da a quale eramu stati alluntanati. (Rum. 5:10) Era un cuncettu praticamente stranieru à a mentalità ebraica è greca.
Dunque, se andemu à applicà a logica di stu puntu, fate cusì senza a falacia di equivocazione o ambiguità. Usemu u termine "nome" cum'è Ghjesù l'hà adupratu. Facendu què, chì ci aspettemu di vede? Ci aspettemu di vede i scrittori cristiani dipinghje à Ghjehova in u caratteru di u nostru Babbu amorevule, primurosu è prutettore. È hè precisamente ciò chì vedemu, circa 260 volte! Ancu di più cà tutte e falsi referenze J chì si cunfondenu solu u missaghju di Ghjesù.

A Falazia di Incredulità Personale

Dopu avemu scuntrà u Falazia di Incredulità Personale.  Questu hè quandu a persona chì face l'argumentu ragiunate chì qualcosa deve esse vera, perchè pare incredibile chì ùn puderia micca esse veru.

  • Siccomu l'Scritture Greche Cristiane eranu un aghjuntu inspiratu di e Scritture Ebree sacre, a colpa sparizione di u nome di u Signore da u testu parerebbe inconsistente.

sembranu inconsistente ma hè solu una emozione umana parlendu, micca evidenza dura. Semu stati pregiudiziati per crede chì a presenza di u nome divinu hè critica, dunque a so assenza seria sbagliata è deve dunque esse spiegata cum'è u travagliu di e forze infame.

Post Hoc Ergo Propter Hoc

Questu hè latinu per "dopu questu, per quessa per quessa".

  • U nome divinu appare in a so forma abbreviata in l'Scritture Greche Cristiane.

Allora l'argumentu va cusì. U nome divinu hè abbreviato in "Jah" è inseritu in nomi cum'è "Ghjesù" ("Ghjehova hè Salvazione") è espressioni cum'è "Hallelujah" ("Praise Jah"). I scrittori cristiani a sapianu. Sottu ispirazioni, anu scrittu nomi cum'è "Ghjesù" è parolle cum'è "Hallelujah". Dunque i scrittori cristiani anu ancu adupratu u nome divinu cumpletu in i so scritti.
Questu hè un argumentu stupidu. Mi dispiace se sembra duru, ma certe volte basta à chjamà una vanga, una vanga. U fattu hè chì a parolla "Hallelujah" hè aduprata spessu oghje. Si sente in i canti populari, in i filmi-l'aghju ancu intesu in un spot di sapone. Avemu dunque da cunclude chì e persone cunnoscenu è usanu ancu u nome di Ghjehova? Ancu se a ghjente hè sensibilizata chì "Hallelujah" cuntene u nome divinu in forma abbreviata, anu da cunseguenza di cumincià à aduprà in a parolla è in a scrittura?
Evidutamente, questu puntu hè destinatu à sustene a falacia di Strawman chì i discìpuli sapianu u nome di Diu. Cumu l'avemu discuttu, ùn hè micca questu u prublema è saremu d'accordu chì anu cunnisciutu u so nome, ma ùn cambia nunda. Ciò chì face questu più ridículu hè chì, cum'è avemu ghjustu dimustratu, stu puntu particulare ùn prova mancu l'argumentu di paglia.

Appellu à a Probabilità

Ricurdativi, discutemu l'articuli chì sò presentati cum'è "evidenza cunvincenti".

  • I primi scritti giudei indicanu chì i cristiani ebbrei usavanu u nome divinu in i so scritti.

U fattu chì i scritti cristiani ebrei di un seculu dopu a Bibbia sia stata scritta cuntenenu u nome divinu hè datu cum'è "causa probabile" per crede chì a parolla ispirata u cuntene ancu. A probabilità ùn hè micca listessa cosa chì l'evidenza. Inoltre, altri fattori sò convenientemente lasciati fora. Sti scritti successivi eranu diretti à a cumunità cristiana o à i furesteri? Benintesa, tu ti riferirebbe à Diu cù u so nome à i furesteri, cum'è un figliolu chì parla à i scunnisciuti di u so babbu aduprà u nome di u so babbu. Tuttavia, un figliolu chì parla cù i so fratelli ùn aduprà mai u nome di u babbu. Dicia solu "babbu" o "babbu".
Un altru fattore chjave hè chì questi scritti di cristiani ebrei ùn sò micca stati ispirati. L'autori di sti scritti eranu omi. L'autore di e Scritture cristiane hè Ghjehova Diu, è hà da inspirà i scrittori à mette u so nome in casu ch'ellu hà sceltu cusì, o à aduprà "Babbu" o "Diu" se questu era u so desideriu. O avà dicemu à Diu ciò ch'ellu duverebbe fà?
Se Ghjehova hà ispiratu a scrittura di alcuni 'novi rotuli' oghje, è hà sceltu di ùn inspirà micca u scrittore per includere u so nome, ma forse si riferisce à ellu solu cum'è Diu o Babbu, e generazioni future puderebbenu mette in causa l'autenticità di sti novi scritti ispirati listessa basa chì stemu aduprendu in Appendice A5. Dopu tuttu, finu à oghje, The Watchtower a rivista hà adupratu u nome di Ghjehova più di un quartu di milioni di volte. Dunque, u ragiunamentu anderebbe, u scrittore ispiratu deve averlu adupratu dinò. U ragiunamentu sarebbe allora sbagliatu cum'è avà.

Appellu à l'Autorità

Questa falazia hè basata annantu à l'affirmazione chì qualcosa deve esse veru perchè alcuna autorità l'avete.

  • Alcuni eruditi biblichi ricunnoscenu chì pare chì u nome divinu hè apparsu in citazioni di l'Scrittura Ebraica trovate in l'Scritture Greche Cristiane.
  • I traduttori Biblici ricunnisciuti anu utilizatu u nome di Diu in l'Scritture Greche Cristiane.

Parechji studiosi biblichi ricunnoscenu chì Diu hè una Trinità è chì l'omu hà un'anima immortale. Parechji traduttori biblichi ricunnisciuti anu cacciatu u nome di Diu da a Bibbia. Ùn pudemu micca appellu à u pesu di l'autorità solu quandu ci cunvene.

Argumentum ad Populum

Questa falacia hè un appellu à a maiurità o à u populu. Cunnisciutu ancu cum'è "l'argumentu di a bandwagon", sustene chì qualcosa deve esse vera perchè tutti a credenu. Benintesa, se accettessimu sta linea di raghjunamentu, insegneriamu a Trinità. Eppuru, simu disposti à aduprà quandu cunvene à a nostra causa, cum'è noi per a finale di i nove punti.

  • E traduzioni bibliche in più di un centu di lingue diverse cuntenenu u nome divinu in l'Scritture Greche Cristiane.

A verità di a materia hè chì a stragrande maggioranza di e traduzioni bibliche anu cacciatu u nome divinu. Dunque, se l'argumentu di carrughju hè ciò chì vulemu basà a nostra politica, allora duvemu eliminà tuttu u nome divinu perchè ci hè più persone chì cavalcanu quella carrughju particulare.

In sumariu

Dopu avè rivedutu l '"evidenza", a cunsiderate chì sia "convincente"? U cunsiderate ancu cum'è prova, o hè solu assai supposizione è ragiunamentu falace? I scrittori di st'appendice sentenu chì, dopu avè presentatu sti fatti, anu solu a causa di dì "senza dubbitu, ci hè una basa chjara per ristabilisce u nome divinu, Ghjehova, in e Scritture Greche Cristiane ". [I Corsi sò mine] Continuanu dopu à dì riguardu à a squadra di traduzzione NWT: "Anu un rispettu prufondu per u nome divinu è una paura sana di caccià tuttu ciò chì pareva in u testu uriginale. - Revelazione 22:18, 19"
Alas, ùn ci hè micca menzione di una "paura sana" currispondente di aghjunghje qualcosa chì ùn hè micca apparsu in u testu originale. Citendu Revelazione 22:18, 19 mostra chì sò cuscenti di a penalità per l'aggiunta o a sottrazione di a parolla di Diu. Si sentenu ghjustificati di fà ciò ch'elli anu fattu, è l'ultimu arbitru di questu serà Ghjehova. Tuttavia, duvemu decide se accettemu u so ragiunamentu cum'è verità o solu e teorie di l'omi. Avemu l'utili.
"Ma sapemu chì u Figliolu di Diu hè ghjuntu, è ci hà datu capacità intellettuale per avè a cunniscenza di u veru. "(1 Ghjuvanni 5:20)
Tocca à noi di aduprà stu rigalu di Diu. S'ellu ùn hè micca cusì, simu in periculu d'esse sbanditi da "ogni ventu d'insignamentu per mezu di l'ingannu di l'omi, per mezu di l'astuzia in schemi ingannevuli".

Meleti Vivlon

Articuli di Meleti Vivlon.
    10
    0
    Ti piacerà i vostri penseri, per piacè cumentu.x