Pensu chì u capitulu 11 di u libru di Ebrei hè unu di i mo capituli preferiti in tutta a Bibbia. Avà chì aghju amparatu - o forse duverebbe dì, avà ch'e sò amparatu - à leghje a Bibbia senza pregiudiziu, sò vede cose chì ùn aghju mai vistu prima. Basta lasciare a Bibbia significa ciò chì dice hè un'impresa cusì rinfrescante è incuragiante.
Pàulu principia dendu una definizione di ciò chì hè a fede. E persone spessu cunfondenu a fede cù a credenza, pensendu chì i dui termini sò sinonimi. Benintesa sapemu chì ùn sò micca, perchè Ghjacumu parla di demoni chì credenu è tremanu. I dimònii credenu, ma ùn anu micca fede. Paulu poi dà per noi un esempiu praticu di a differenza trà credenza è fede. Si compara à Abel cù Cainu. Ùn ci hè dubbitu chì Cainu hà cridutu in Diu. A Bibbia mostra chì hà parlatu cun Diu, è Diu cun ellu. Eppuru li mancava a fede. Hè statu suggeritu chì a fede hè credenza micca in l'esistenza di Diu, ma in u caratteru di Diu. Paul dice: "quellu chì s'avvicina di Diu deve crede ... què diventa u peghju di quelli chì l'anu cercanu seriamente. "Per fede noi" sapemu "chì Diu farà ciò chì dice, è agemu in cunfurmità. La Fede ci porta dunque à l'azzione, à l'ubbidienza. (Ebrei 11: 6)
In tuttu u capitulu, Paulu dà una larga lista di esempi di fede di nanzu à u so tempu. In u versu d'apertura di u prossimu capitulu si riferisce à questi cum'è un gran nuvola di testimoni chì circundanu i cristiani. Avemu amparatu chì l'omi pre-cristiani di a fede ùn sò micca cuncessu u premiu di a vita celeste. Tuttavia, lighjendu questu senza i nostri botti di culore bias, truvamu una stampa assai diversa chì hè presentata.
Verse 4 dice chì per a so fede "Abel hà testimuniatu per ellu chì era ghjustu". Verse 7 dice chì Noè "hè diventatu un eredi di a ghjustizia chì hè secondu a fede." Se site un eredi, eredite da un babbu. Noè ereditassi a ghjustizia cum'è i cristiani che mori fedeli. Allora cumu pudemu imaginà ellu chì risurrezzione ancora imperfettu, duverebbe travaglià per altre mille anni, è dopu esse dichjaratu ghjustu solu dopu avè passatu una prova finale? Basatu annantu à questu, ùn saria micca eredi di qualcosa dopu à a so risurrezzione, perchè un eredi hè garantitu l'eredità è ùn deve micca travaglià versu questu.
U versu 10 parla di Abràhamu "chì aspetta chì a cità abbia veri fundamenti". Paulu si riferisce à a Nova Ghjerusalemme. Abràhamu ùn averia pussutu sapè di a Nova Ghjerusalemme. In fatti ùn averia mancu saputu di u vechju, ma aspittava u cumpiimentu di e prumesse di Diu ancu s'ellu ùn sapia chì forma avarianu pigliatu. Pàulu sapia quantunque, è cusì ci dice. I cristiani unti sò ancu "in attesa chì a cità abbia veri fundamenti". Ùn ci hè nisuna differenza in a nostra speranza da quella di Abràhamu, eccettu chì ne avemu un quadru più chjaru chè ellu.
Verse 16 si riferisce à Abraham è tutti i citati omi è donne di fede cum'è "ghjunghjendu à un postu megliu ... unu appartenendu à u celu", è cunclude dicendu: "hà fattu una cità pronta per elli.»Di novu si vede l'equivalenza trà a speranza di i cristiani è quella d'Abraham.
U versu 26 parla di Mosè stimendu "u rimproveru di u Cristu [untu] cum'è ricchezze più grande chè i tesori d'Egittu; perchè hà guardatu attentamente versu u pagamentu di a ricumpensa ". I cristiani unti devenu ancu accettà u rimproveru di u Cristu per ottene u pagamentu di a ricumpensa. Listessu rimproveru; listessu pagamentu. (Matteu 10:38; Luke 22:28)
In u versu 35 Paul parla di l'omi disposti à muriri fideli per chì puderanu "ottene una risurrezzione megliu." L'uso di u modificatore di paragone "megliu" indica chì ci deve esse almenu duie risurrezzioni, una migliore cà l'altra. A Bibbia parle di duie risurrezzione in parechje posti. I cristiani indiliati anu u megliu, è pare chì questu era per ciò chì l'omi fideli di l'anziani eranu ghjunti.
Stu versu ùn hà micca sensu se u cunsideremu à a luce di a nostra pusizione ufficiale. Noè, Abràhamu è Mosè sò risuscitati listessi à tutti l'altri: imperfetti, è richiesti di luttà per i nostri milla anni per uttene a perfezione, solu per passà per un test finale per vede s'elli ponu continuà o micca à campà eternamente. Cumu hè chì una risurrezzione "megliu"? Megliu chè què?
Paulu cunclude u capitulu cù questi versi:

(Ebrei 11: 39, 40) Eppuru tutti sti, ancu s'elli avianu statu testimoni di elli per mezu di a so fede, ùn anu micca uttenutu a [cumplimentu di a] prumessa, 40 cum'è Diu hà previstu qualcosa di megliu per noi, in modu chì ùn puderanu micca esse perfetti fora di noi.

U "qualcosa di megliu" chì Diu hà previstu per i cristiani ùn era micca una recompensa megliu perchè Paulu li agrupa in tuttu in a frasa finale "chì ùn sianu micca esse fattu perfettu fora di noi». A perfezione à a quale ellu si riferisce hè a stessa perfezione chì Ghjesù hà rializatu. (Ebrei 5: 8, 9) I cristiani unti seguiteranu u so esempiu è per mezu di a fede saranu compii è daranu l'immortalità cù u so fratellu, Ghjesù. U grande nuvulu di testimoni chì Paul riferisce hè fattu perfettu cù i cristiani, micca fora di elli. Dunque, u "qualcosa di megliu" ch'ellu si riferisce deve esse u "esecuzione di a prumessa" sopra menzionata. I servitori fideli di l'antichità ùn avianu alcuna idea di chì forma assumerebbe a ricumpensa o di cume si prumesse a prumessa. A so fede ùn dipindia micca di i dettagli, ma solu chì Ghjehova ùn mancassi micca di ricumpensalli.
Paulu apre u prossimu capitulu cù ste parolle: "Allora, perchè avemu tantu grande nuvola di testimoni chì ci circundanu ... "Cumu puderia paragunà i cristiani ungiti cun questi testimoni è suggerisce chì li circundavanu se ùn li cunsiderava micca a parità di quelli chì era scrittu. ? (Ebrei 12: 1)
Pò una lettura simplice è imparziata di sti versi ci porta à qualsiasi altra cunclusione altru ch'è questi omi fideli è donne anziane riceveranu a stessa ricumessa chì i cristiani unti riceveranu? Ma ci hè più chì cuntradisce u nostru insignamentu ufficiale.

(Ebrei 12: 7, 8) . . .Diu si tratta cù TU cum'è cù i figlioli. Perchè chì figliolu hè quellu chì un babbu ùn disciplina micca? 8 Ma se TU ùn sò senza a disciplina di quale tutti sò diventati partigiani, TU sì veramente zitelli illegittimi, è micca figlioli.

Sì Ghjehova ùn ci disciplina micca, allora simu illegittimi è micca figlioli. E publicazioni parlanu spessu di cume Ghjehova ci disciplina. Dunque, duvemu esse i so figlioli. Hè vera chì un babbu amorevule disciplinerà i so figlioli. Tuttavia, un omu ùn disciplina micca i so amichi. Eppuru ci amparanu chì ùn simu micca i so figlioli ma i so amichi. Ùn ci hè nunda in a Bibbia chì Diu discrimini i so amichi. Questi dui versi di Ebrei ùn anu micca sensu se continuemu à tene à l'idea chì milioni di cristiani ùn sò micca figlioli dii, ma solu i so amichi.
Un altru puntu chì mi pareva interessante era l'usu di "dichjaratu publicamente" in u versu 13. Abraham, Isaac, è Ghjacobbu ùn andonu micca in porta, ma anu fattu dichjarazione publica chì "eranu stranieri è residenze temporanee in a terra". Forsi avemu bisognu di espansione a nostra definizione di ciò chì a dichjarazione publica implica.
Hè affascinante è disgraziante per vede cumu l'insignamenti simplici dichjarati da a parolla di Diu sò stati torciati per ribattà i duttrini di l'omi.

Meleti Vivlon

Articuli di Meleti Vivlon.
    22
    0
    Ti piacerà i vostri penseri, per piacè cumentu.x