[Questu articulu hè cuntribuitu da Alex Rover]

In parti 1 di questu articulu, avemu da esaminà l'insignamentu calvinisticu di Depravità Totale. A Depravità Totale hè a duttrina chì descrive a cundizione umana davanti à Diu cum'è creature chì sò cumplettamente morti in u peccatu è incapaci di salvà si.
U prublema chì avemu truvatu cù questa duttrina hè in a parolla "tutale". Mentre chì a depravità umana hè un fattu indiscutibile, avemu dimustratu in parte 1 i prublemi chì ci sò venuti da piglialli in estremi calvinisti. Credu chì a chjave per avvicinà stu tema cun l'equilibriu currettu si trova in 1 Corinthians 5: 6

"Ùn a sapete micca chì un pocu di levitu lievita tuttu u batch di pasta?"

Pudemu vede l'omu cum'è male è bè à u stessu tempu, ognunu avendu una parte di u levitu chì hè u peccatu, dunque pienamente mortu. Dunque, I sottumettenu chì hè pussibile vede l'omu cum'è inerenti boni è esse ancu capaci di suddisfà u fattu di noi esse tuttu mortu mortu in u peccatu è incapaci di salvà noi stessi.
Imagine: una certa donna hè 99% bona, è 1% peccatore. S'ellu avemu scontru una donna cusì, averiamu da pudè chjamà una santa. Ma u 1% di a peccazione avaria da agisce cum'è lievitu, è a faria 100% morta in u peccatu è ùn pudia salvà.
Qualcosa ùn manca à u ritrattu. Cume pò esse 100% morta in u peccatu, ma esse 99% bona?

Santu, Santu, Santu

In a visione di Isaia di Diu Diu in a so Gloria, un serafimu chjama à l'altru è disse:

"Santu, Santu, Santu, hè u Signore di l'armate, a terra sana hè piena di a so gloria." (Isaia 6: 2 ESV)

À questu, i chjassi di e porte si tremevanu è u tempiu di u Signore era chinu di fume. Hè allora quandu Isaia si rivelò è hà dettu: "Mi sò arruinatu perchè sò un omu di labbre impure." A menu chì ùn apprezzemu veramente a Santissima Santità di u Babbu, ùn pudemu capisce a nostra propria depravità. Ancu u più minusimu spechju di u peccatu ci faria cascà nantu à i nostri ghjinochji davanti à u nostru Babbu Superlativamente Santu. In questa luce proclamemu: "WOE IS ME, FOR I AM RUINED" (Isaias 6: 5 NASB).
Tandu unu di i Serafimi hè volatu à Isaia cù un carbone ardente in manu, chì avia pigliatu da l’altare. Toccò a bocca cù ella è disse: "Eccu, questu hà toccu i vostri labbre, è a vostra gattività hè eliminata è u vostru peccatu hè stannatu." (Isaias 6: 6-7)
Solu se i nostri peccati sò spannati, pudemu avvicinà à Diu è cumminciare à cunnosce ellu cum'è Babbu. Avemu capisce chì simu tutti morti in u nostru peccatu è indignu per avvicinassi senza u nostru Cristu mediatore. Meditate nantu à u so amore è attività persistenti (Salmu 77: 12) inseme cù a so Santità ci aiuterà à sviluppà un veru legame cun ellu è ùn permettenu mai u nostru core.
Inni di l'Alba - Santu, Santu, Santu

1 Santu, santu, santu! Signore Diu, Omnipotente!

A prima matina u nostru cantu risalterà à Ti:

Santu, santu, santu! misericordiosu è putente!

Diu in Altissima, benedetta Maestà.

2 Santu, santu, santu! tutti i santi adoranu Te,

Scacciate e so corone d'oru intornu à u mare vetroso;

Cherubimi è serafini chì falanu davanti à Ti,

Cosa scandalu, è arte, è sempre esse.

3 Santu, santu, santu! ancu chì a bughjura ti ascundite,

Ancu se l'ochju di l'omu peccatore A vostra gloria ùn pò vedà,

Sulu Tú sì santu; ùn ci hè nimu al di Te

Perfetta in a putenza, l'amore, è a purità.

4 Santu, santu, santu! Signore Diu, Omnipotente!

Tutte e tue opere gloriranu u Tú nome, in terra, è celu, è mare,

Santu, santu, santu! misericordiosu è putente!

Iè, lasciate u vostru Figlio benedicà eternamente.

In a so maghjina

In a so maghjina simu stati fatti, per asemintà a so Santità, per abbundà l'amore è a saviezza è a putenza. Per riflette a so gloria. (Gen 1: 27)
Analizemu Genesi 2: 7:

"U Signore Signore hà furmatu l'omu da a terra di a terra [ah adam] è respirava à i nasi u soffiu [neshamah, 5397] di a vita, è l'omu hè diventatu essiri vivente [nephesh, 5315]. "

Chì significa esse in l'imaghjini di Diu? Si riferisce à u nostru corpu? Se noi eranu in l'imaghjini di Diu per u corpu, allora ùn averiamu micca un corpu spirituale? (Confronte 1 Corinthians 15: 35-44) Osservate da Genesi 2: 7 ciò chì esattamente hà causatu l'omu à esse un esseri vivente in a so maghjina? Diu neshamah. Ciò chì ci distingue da altre anime viventi hè neshamah, ci face avere una comprensione (Job 32: 8) è una cuscenza (Proverbi 20: 27).
Ci hè statu datu un corpu naturale periculosu, ma ciò chì ci fa umani hè quellu di Ghjehova neshamah. S'ellu hè Santu, Santu, Santu, allora a Santità hè l'essenza di ciò chì ci face umani. In altre parolle, eramu stati fatti cù una capiscenza perfetta di ciò chì hè bonu, è una cuscenza perfetta. Adamu ùn avia micca capitu di u "bonu è u male". (Genesi 2: 17)
U corpu perissibile d'Adam hè statu sustenutu da l'arburu di a vita (Genesi 2: 9,16), ma quandu u peccatu hà intrutu in a so intelligenza è contaminatu a so cuscenza, hà persu l'accessu à questu arburu, è u so corpu hà cuminciatu à decadere cum'è a polvere chì era. (Ghjenesi 3:19) Hè impurtante a differenza trà carne è spiritu. In carne ùn simu micca tutti cusì sfarenti di l'animali - hè u neshamah chì ci face umani unichi.
Allora se una depravità totale hè stata pussibile, allora averiamu dunque bisognu di esse cacciati di tutte e bontà, è ùn ci serebbe micca neshamah manca, lascendu solu a carne ma nisuna traccia di a Santità di Diu. S’hè accaduta tal cosa?

A Caduta di l'omu

Dopu a caduta di Adam, hè diventatu babbu, missiavu è, eventualmente, a so figliola avia cuminciatu à chjappà a terra.

"Dunque, appena attraversu un omu peccatu hè entratu in u mondu, è a morte per u peccatu, è cusì a morte s'hè diffusa à tutti l'omi, perchè tutti i peccati -" (Rumani 5: 12)

"[Adam] hè a figura di ellu chì avia da vene." (Rumani 5: 14)

"Sì se per l'offensione di un tanti esse morti, assai più a grazia di Diu, è u rigalu per grazia, chì hè da un omu, Ghjesù Cristu, hà abbundatu per parechji. "(Rumani 5: 15)

Adamu hà u rolu di un tippu di Cristu. Cumu ereditemu a grazia da Cristu direttamente è micca geneticamente da u nostru babbu, ereditemu a morte per mezu di u peccatu da Adam. Tutti morimu in Adam, micca in u nostru babbu. (1 Corinthians 15: 22)

Peccati di u Babbu

U cuntrariu di ciò chì aghju suscitatu per crede, un zitellu face micca portanu i peccati di u Babbu.

«... i figlioli [ùn seranu micca] messi à morte per i so babbi; Ognunu serà messu à morte per u so piccatu ". (Deuteronomiu 24:16; Compare Ezekiel 18: 20)

Questu ùn hè micca in cuntradizione Exodus 20: 5 or Deuteronomy 5: 9, per questi versi trattà a ghjente in un accordu di dirigenza federale (cum'è i zitelli d'Abraham o Adamu) o in un accordu allianza (cum'è cù u pòpulu d'Israele in virtù di a lege di Mosè).
I zitelli nascenu innocent. Ghjesù ùn li hà descrittu cum'è "cumpletamente inclinati à tuttu u male", "oppostu à tuttu u bè". Invece li usava cum'è mudellu per tutti i credenti chì imitanu. (Matteu 18: 1-3) Paulu hà utilizatu i zitelli cum'è un mudellu di purità per i cristiani. (1 Corinthians 14: 20) I zitelli èranu permessi à entra in Canaan mentre i so genitori eranu negati. Perchè?

"... i vostri chjuchi chì [...] ùn anu micca cunniscenza di u bè è di u male entreranu". (Deuteronomiu 1: 34-39)

Ghjesù stessu era pienamente umanu è hè statu innocente "prima ch'ellu sà abbastanza per ricusà u male è sceglie u bè". (Isaias 7: 15-16) I zitelli sò innocenti, è per quessa chì Ghjehova abanna i sacrifici umani di i zitelli. (Ghjeremia 19: 2-6)
Ùn ereditemu micca u peccatu di l'altri, ma nasce innocenti è quandu guadagnemu "cunnuscenza di u bonu è di u male", i nostri "peccati stanu separati di u nostru Diu" (Isaias 59: 1-2).

Pecatu micca Imputatu Quandu ùn ci hè Nisuna Legge

U nostru morire hè a malidizioni di Adam, ligata à a "cunniscenza di u bonu è di u male". Adamu hè statu creatu cù una cunniscenza perfetta di u bonu, grazia à u spiritu di Diu [neshamah] dentru à ellu. Avemu digià dimustratu chì neshamah ci dà comprensione è cuscenza. Comparare questu cù Rumani 5: 13-14:

"... finu à chì a Lege u peccatu era in u mondu, ma u peccatu ùn hè micca imputatu induve ùn ci hè alcuna lege. Tuttavia a morte hà regnatu da Adam finu à Mosè, ancu di quelli chì ùn avianu micca peccatu in a simenza di l'offenda d'Adam. "

A morte hà regnatu da Adam finu à Mosè, ancu senza una Legge scritta. Allora ci hè un'altra lege? Iè, u spiritu di Diu [neshamah] insignava a vulintà cumpleta di Diu, di ciò chì hè bonu. Dopu à u peccatu uriginale, Diu ùn hà pussutu caccià stu spiritu cumplettamente da l'umanità. Esaminemu quarchi evidenza per questu:

"È Ghjehova hà dettu: U mo spiritu ùn hà micca sempre da luttà cun [luttà cun, stà in, supplicà cun] l'omu, perchè ancu ellu [hè] carne: eppuru i so ghjorni seranu centu vinti anni." (Ghjenesi 6: 3)

Dapoi Noè è i so figlioli pre-Flood vissutu bè più di centu vinti anni, pudemu osservà una situazione speciale di l'umanità trà Adam è u Flood: Diu Neshamah striveva cù a carne. L'omu pre-inundazione anu avutu una quantità più grande di neshamah cà l'omi post-Flood, è questu era direttamente ligatu à a so longevità. Ma s’elli anu avutu una quantità più grande di neshamah, duveranu avè una capiscitura più bona di a vulintà di Diu. Cum'è cù Adamu, ùn ci era mancu bisognu di una Legge scritta, perchè u spiritu di Diu era ritenutu in l'omi, è li insegnò tutte e cose.
Tenendu à mente questu, chì Jehovah hà osservatu?

"U Signore hà vistu quantu era grande a malezza di a razza umana era diventata nantu à a terra, è chì ogni inclinazione di i pinsamenti di u core umanu solu u male tuttu u tempu”. (Genesi 6: 5)

Quì a Scrittura descrive a razza umana cum'è diventata cusì depravata chì ùn ci hè statu più ritornu. Pudemu capisce l'ira di Diu? Malgradu u so sforzu cù l'umanità, i so cori eranu solu maligni tuttu u tempu. Stavanu addulurendu u spiritu straziante di Diu à ogni inclinazione.
Cusì era Diu neshamah cumpletamente cacciatu da l'umanità dopu l'inundazione? Innò! Hè veru, u so neshamah ùn sarebbe più strive cù a carne in altempi ind'u passatu, ma ci ricurdemu chì restemu in l'imaghjini di Diu:

«Quellu chì versa sangue umanu, da altri umani deve esse versatu u so sangue; perchè à l'immagine di Diu Diu hà fattu l'umanità ". (Ghjenesi 9: 6)

Di conseguenza ci ferma una cuscenza in noi, una capacità di buntà in ogni umanu. (Paragunà Rumani 2: 14-16) Siccomu tutti l'omu da quandu Adamu sò morti, resta una legge chì viulemu. Se ci hè una lege, ci hè u spiritu di Diu in ogni omu. Se ci hè u spiritu di Diu in ogni omu, ci hè a volontà di agisce in cunfurmità cù sta lege.
Questa hè una bella nutizia, perchè benchì "tutti anu peccatu è falluti di a gloria di Diu" (Rumani 3: 23), ùn simu micca in tuttu voci di neshamah, u soffiu spiritu di Diu.

Unità Totale cù Diu

"A gloria chì Tu m'hai datu I l'aghju datu, ch'elli ponu esse unu, cum'è noi"(Ghjuvanni 17: 22)

Per esse unitu cù Diu, duie cundizioni anu da esse presenti:

  1. A cunniscenza di "bè" ci vole à esse cumpleta, cumpletu, è:
  2. (a) Ùn duvemu micca "cunniscenze di u bonu è di u male", cum'è Adam prima di caduta o:
    (b) Avemu "cunniscenze di u bonu è di u male", ma ùn peccà micca, cum'è Ghjesù Cristu o:
    (c) Avemu "cunniscenza di u bonu è di u male", u peccatu, ma l'espiazione completa hè fatta per stu peccatu, è in finta à noi ùn peccamu più, cum'è a Congregazione glurificata.

Era sempre a vulintà di Diu chì l'omu camparia in unità tutale cun Diu.
In quantu à u puntu 1, a lege scritta di Mosè era un tutore chì cunduce à Cristu. Insegnava a vuluntà di Diu in un mumentu induve e cuscenze di l'omi eranu brusgiate per u peccatu. Allora Cristu ci hà amparatu a vuluntà cumpleta di Diu. Ellu disse:

 "Aghju manifestatu u vostru nome à l'omi chì Mi hai datu di u mondu; Eranu i Tuoi è Tu l'hai datu à mè, è anu manteneu a vostra parolla. "(Ghjuvanni 17: 6)

Mentre Ghjesù Cristu era cun elli, i tinia in a vulintà di Diu (Ghjuvanni 17:12), ma ùn seria micca sempre in persona. Cusì hà prumessu:

"Ma l'Avucatu, u Spìritu Santu, chì u Babbu mandarà in nome, vi insegnà tuttu, è vi farà pruvà di ricurdà tuttu ciò chì vi aghju dettu. "(Ghjuvanni 14: 26)

Cusì a cundizione 1 hè stata fatta pussibule in u ministeru di Cristu è dunque à traversu u Spìritu Santu. Questu ùn significa micca chì sapemu digià tuttu, ma chì simu progressivamente amparati.
In riguardu à u puntu 2, sapemu u bonu è u male, ma sapemu ancu chì noi siamo peccatori, è esigemu una forma di ransom o pagamentu per u nostru peccatu. Quandu cridimu in Cristu, tali ransom hè pagatu, facendu chì a nostra "gattività sia rimessa". (Isaias 6: 6-7)
L'unità cù u nostru Babbu Santu hè pussibule, ma solu quandu noi simu cunsideratu santu. Hè per quessa chì insistemu l'impurtanza di participà à a memoriale, perchè Cristu hà datu u so sangue per pulizziari i nostri peccati. Ùn simu incapaci di salvemu à parte di Cristu, ùn pudemu esse ghjustificate se ùn hè micca u nostru mediatore.
A dichjarazione unanima di u cungressu di i Stati Uniti d'America u 4 di lugliu di u 1776 era: "Tenemu queste verità per esse evidenti, chì tutti l'omi sò creati uguali. " Ognunu di noi hè capace di buntà, postu chì tutti avemu a stessa cosa chì ci rende umani: neshamah, u soffiu di Diu. Ùn importa micca se peccemu 1% o 99%, pudemu esse cunsiderati 100% perdonati!

“Ma avà ti ha cunciliatu da u corpu fisicu di Cristu attraversu a morte per prisentà vi santu à a so vista, senza difetti è senza accusazione "(Colossenses 1:22)

Dunque ludemu u nostru Santu, Santu, Santu Babbu è spartimu sta Bona nutizia chì ci hè stata data, u ministeru di a riconciliazione! (2 Curinzî 5: 18)

24
0
Ti piacerà i vostri penseri, per piacè cumentu.x