Dapoi un bellu pezzu, aghju vulsutu scrive nantu à ciò chì a Bibbia insegna in quantu à a salvezza di l'umanità. Venendu da un background cum'è unu di i Testimoni di Ghjehova, pensu chì u compitu seria relativamente simplice. Questu ùn hè micca statu u casu.

Una parte di u prublema hà da fà cù a liberazione di a mente di anni di falsa duttrina. U diavulu hà fattu un travagliu più efficace di cunfundisce a questione di a salvezza di l'omu. Per esempiu, l'idea chì u bè và in celu è u male in l'infernu ùn hè micca esclusiva di u Cristianesimu. I musulmani a spartenu ancu. L'Hindu credenu chì uttenendu Muksha (salvezza) sò liberati da u cicculu infinitu di morte è di reincarnazione (una sorte d'infernu) è diventanu unu cun Diu in u celu. U Shintoismu crede in un infernu infernale, ma l'influenza di u Buddismu hà introduttu l'alternativa di un benedettu oltretomba. I Mormoni credenu in u celu è in qualchì forma di infernu. Credenu ancu chì i Santi di l'Ultimi Ghjorni seranu numinati per guvernà nantu à e so pianete. I Testimoni di Ghjehova credenu chì solu 144,000 1,000 umani andaranu in celu per guvernà nantu à a terra per XNUMX anni è chì u restu di l'umanità serà risuscitatu per a prospettiva di a vita eterna nantu à a terra. Sò una di e poche religioni chì ùn credenu micca in l'infernu, eccettu cum'è a fossa cumuna, un statu di nunda.

In religione dopu religione truvemu variazioni annantu à un tema cumunu: I boni morenu è vanu in qualchì forma benedetta di l'aldilà in altrò. I cattivi morenu è vanu à qualchì forma dannata di l'aldilà in altrò.

Una cosa chì pudemu tutti d'accordu hè chì muremu tutti. Un'altra cosa hè chì sta vita sia luntana da l'ideale è u desideriu di qualcosa di megliu sia universale.

Partendu da Scratch

Se avemu da scopre a verità, duvemu cumincià cù una lavagna viota. Ùn duvemu micca suppone chì ciò chì ci hè statu insegnatu hè validu. Dunque, piuttostu ch'è d'entra in u studiu pruvendu à dimustrà o rifiutà e credenze passate - un prucessu controproduttivu - lasciamu invece liberà a nostra mente di preconcetti è cuminciamu da zero. Quandu l'evidenza s'accumula, è i fatti sò capiti, diventerà evidente se qualchì credenza passata si adatta o deve esse scartata.

A quistione diventa tandu: Quale principiu?  Avemu da esse d'accordu nantu à qualchì verità di core, qualcosa chì pigliamu cum'è axiomatica. Questu diventa allora a premessa nantu à a quale ci pudemu avventurà per scopre più verità. Cum'è cristianu, aghju da cumincià nantu à a premessa chì a Bibbia hè a parolla affidabile è vera di Diu. Tuttavia, questu elimina centinaia di milioni da a discussione chì ùn accettanu micca a Bibbia cum'è a parolla di Diu. A maiò parte di l'Asia pratica una forma di religione chì ùn hè micca basata nant'à a Bibbia. I Ghjudei accettanu a Bibbia, ma solu a parte precristiana. I musulmani accettanu solu i primi cinque libri cum'è a parolla di Diu, ma anu un libru propiu chì a sustituisce. Curiosamente, u listessu pò esse dettu per a cosiddetta religione cristiana di i Santi di l'Ultimi Ghjorni (Mormonismu), chì hà messu u Libru di Mormone sopra a Bibbia.

Dunque vedemu se pudemu truvà un terrenu cumunu nantu à u quale tutti i sinceri cercatori di verità ponu accettà è nantu à quale pudemu custruisce un consensu.

A Santificazione di u Nome di Diu

Un tema maiò in a Bibbia hè quellu di a santificazione di u nome di Diu. Stu tema trascende a Bibbia? Pudemu truvà l'evidenza fora di l'Scrittura?

Per chjarificà, per nome ùn vulemu micca dì l'appillazione per quale Diu pò esse cunnisciutu, ma piuttostu a definizione ebraica chì si riferisce à u caratteru di a persona. Ancu quelli chì accettanu a Bibbia cum'è a parolla di Diu devenu ricunnosce chì sta questione precede a scrittura di a Bibbia di più di 2,500 anni. In fatti, volta à i tempi di i primi umani.

A causa di a suffrenza chì l'umanità hà vissutu in tutta a so storia, u caratteru di Diu hè statu messu in rimproveru cù parechji chì u credenu crudele, o à u minimu, indiferente è indifferente à a situazione di l'umanità.

Assioma: U Creatore hè più grande di a creazione

A data, ùn ci hè nunda chì suggerisce chì l'universu ùn hè micca infinitu. Ogni volta chì inventemu telescopi più forti, ne scoprimu di più. Mentre esaminemu a creazione da u microscopicu à u macroscopicu, scopre una saviezza stupefacente in tuttu u so cuncepimentu. In ogni modu, simu superati à un gradu infinitu. Ne vene chì in questioni di moralità, simu ancu superati; o duvemu crede chì simu capace di più cumpassione, più ghjustizia, è più amore di quellu chì ci hà fattu?

Postulazione: Per crede in a salvezza di tutta l'umanità, ci vole à crede chì Diu ùn hè nè indiferente nè crudele.  

Un diu crudele ùn offre micca una ricumpensa, ùn si primurerebbe di salvà a so creazione da a suffrenza. Un diu crudele pò ancu offre a salvezza poi strappà lu da vendetta o per piglià piacè sadicu da a suffrenza di l'altri. Ùn si pò micca fidà di qualchissia chì hè crudele, è un esse putente chì hè crudele hè u peghju incubo immaginabile.

Detestemu a ghjente crudele. Quandu a ghjente bugia, inganna è agisce male, reagimu viscerale perchè u nostru cervellu hè fattu cusì. U dulore è u disgustu sò sensazioni chì sintimu per via di prucessi chì si verificanu in a corteccia cingulata di u sistema limbic di u cervellu è in l'insula anteriore. Queste reagiscenu ancu quandu sperimentemu bugie è ingiustizie. Simu cablati cusì da u creatore.

Simu più ghjusti cà u creatore? Pudemu guardà cun disprezzu à Diu cum'è inferiore à noi in ghjustizia è amore?

Alcune ragioni chì Diu hè indiferente. Questa era a filosofia di i stoici. Per elli, Diu ùn era micca crudele, ma piuttostu privu di emozioni in tuttu. Sentenu chì l'emozione implicava debolezza. Un diu insensibile averia a so propria agenda, è l'omu serianu solu pegni in u ghjocu. Un mezzu per fine.

Puderia dà una vita eterna è a libertà da a suffrenza mentre negava arbitrariamente questu à l'altri. Puderia aduprà certi umani solu cum'è un mezu per perfezziunà l'altri, alliscendu i bordi ruvidi per esse. Una volta servuti u so scopu, puderebbenu esse scartati cum'è carta vetrata usata.

Truveremu una tale attitudine cundannabile è cundannata cum'è inghjusta è inghjusta. Perchè? Perchè simu fatti pensà cusì. Diu ci hà fattu cusì. Di novu, a creazione ùn pò supera u creatore in a moralità, a ghjustizia, nè l'amore.

Se credemu chì Diu hè indiferente o ancu crudele, ci esaltemu per Diu, perchè hè chjaramente evidente chì l'omu pò è ama ancu finu à u puntu di sacrificassi per u benessere di l'altri. Avemu da crede chì noi, a creazione di Diu, superemu u creatore in a manifestazione di sta qualità fundamentale?[I]  Simu megliu cà Diu?

U fattu hè chjaru: Tuttu u cuncettu di a salvezza di tutta l'umanità hè incompatibile cun un Diu indiferente o crudele. S'è no duvemu ancu discute di a salvezza, duvemu ricunnosce chì Diu hà primura. Questu hè u nostru primu puntu di intersezzione cù a Bibbia. A logica ci dice chì s'ellu ci vole à esse a salvezza, allora Diu deve esse bonu. A Bibbia ci dice chì "Diu hè amore". (1 John 4: 8) Ancu se ùn accettemu ancu a Bibbia, duvemu principià cù a premessa - basata nantu à a logica - chì Diu hè amore.

Cusì avemu avà a nostra premessa iniziale, un secondu assioma, Diu hè Amore. Un Diu amante ùn permetterebbe micca à a so creazione di soffre (qualunque sia a ragione) senza furnisce una forma di fuga - ciò chì chjameremu, A nostra Salvezza.

Applicà a Logica di u Premessa

A prossima domanda chì pudemu risponde senza a necessità di cunsultà a Bibbia nè altri scritti antichi chì l'omi pudianu crede venenu da Diu hè: A nostra salvezza hè cundiziunale?

Per esse salvati duvemu fà qualcosa? Ci sò quelli chì credenu chì simu tutti salvati quantunque. Tuttavia, una tale credenza hè incompatibile cù u cuncettu di liberu arbitriu. E se ùn vogliu micca esse salvatu, se ùn vogliu micca a vita chì Diu offre? Ghjunghje in a mo mente è mi farà vulè? Sì sì, allora ùn aghju più liberu arbitriu.

A premessa chì tutti avemu a vulintà libera scontu ancu tuttu u pensamentu di un eternu oltremare di dannazione.

Pudemu dimustrà sta logica cù un esempiu simplice.

Un omu riccu hà una figliola. Campa cunfortu in una casa modesta. Un ghjornu li dice chì hà custruitu una mansione per ella cù tutti i comfort. Inoltre, hè custruitu in un parcu paradisu. Ùn vulerà mai più nunda. Hà duie scelte. 1) Pò trasladassi in a mansione è gode di tuttu ciò chì a vita offre, o 2) a metterà in una cellula di prigiò è serà torturata finu à a so morte. Ùn ci hè micca una opzione 3. Ùn pò micca solu stà induve vive. Deve sceglie.

Pare sicuru di dì chì qualsiasi umanu di qualsiasi cultura passata o presente truverà questu arrangiamentu per esse ingiustu -per dì la dolce.

Site natu. Ùn avete micca dumandatu di esse natu, ma eccu. Morsi ancu. Simu tutti. Diu ci offre una via d'uscita, una vita megliu. Ancu se questa offerta vene senza corde attaccate, senza cundizioni, pudemu sempre sceglie di ricusà. Hè u nostru dirittu in virtù di a lege di u libru arbitru. Tuttavia, se ùn ci hè micca permessu di vultà in u statu in cui eramu prima di esse stati creati, se ùn pudemu micca tornà à u niente di a preesistenza, ma duvemu cuntinuà à esiste è esse cuscenti, è sò date una di e duie scelte, eterna suffirenza o beatitudine eterna, hè ghjusta? Hè ghjustu? Avemu ghjustu accettatu chì Diu sia amore, allora un tale accordu sarebbe coerente cun un Diu d'amore?

Qualchidunu puderia ancu sente chì l'idea di un locu di turmentu eternu hà sensu da un puntu di vista logicu. Sì accussì, lascemu falà à un livellu umanu. Arricurdatevi, per ghjunghje sinu à quì, simu d'accordu chì Diu hè amore. Ci pigliemu ancu cum'è axiomaticu chì a creazione ùn pò superà u creatore. Dunque, ancu se pudemu esse amatori, ùn pudemu micca superà Diu in questa qualità. Cù questu in mente, supponemu chì avete un zitellu problematicu chì ùn vi hà datu chè dulore è delusione per tutta a so vita. Saria appruvatu - supponendu chì aviate u putere - di causà à quellu zitellu eterni dolori è sofferenze senza uscita è senza mezi per finisce a tortura? Vi puderete chjamà un babbu o una mamma amatrice in queste circustanze?

Finu à questu puntu avemu stabilitu chì Diu hè amore, chì l'omi anu u liberu arbitru, chì a cumminazione di queste duie verità richiede chì ci sia qualchì scappata da a sofferenza di a nostra vita è infine chì l'alternativa à quella fuga seria un ritornu à u niente chì aviamu prima di entrà in esistenza.

Si tratta quì per quantu l'evidenza empirica è a logica umana ci ponu piglià. Per uttene più dettagli nantu à u perchè è perchè di a salvezza di l'umanità, duvemu cunsultà cù u Creatore. Se pudete truvà prove convincenti di questu in u Coranu, i Veda Induisti, o i scritti di Confuciu o Buda, allora andate in pace. Credu chì a Bibbia tene queste risposte è li esploreremu in u nostru prossimu articulu.

Piglia mi à u prossimu articulu di sta seria

______________________________________

[I] Per quelli di noi chì accettanu dighjà a Bibbia cum'è a parolla di Diu, sta questione di salvezza va à u core di a santificazione di u nome di Diu. Ogni cosa malvagia è maligna detta è / o attribuita à Diu serà vista cum'è una bugia quandu a salvezza di l'omu hè infine realizata.

 

Meleti Vivlon

Articuli di Meleti Vivlon.
    24
    0
    Ti piacerà i vostri penseri, per piacè cumentu.x