[Trascrittura Video]

Salute, mi chjamu Eric Wilson. Sò in Minneapolis avà, è sò in u Parcu di e Sculture, è pudete vede daretu à mè stu particulare coppiu di sculture - duie donne, ma u visu hè spartutu in mezu - è pensu chì sia assai adattu à ciò chì eiu vogliu parlà, perchè una parte riprisenta ciò chì eramu è l'altra parte ciò chì simu; è quella strana cunfusione chì nasce da u collu in ghjò, chì s'assumiglia notevolmente à un turd-se mi pardunate- hà in realtà qualcosa à chì vede cù ciò chì avemu da parlà dinò. (Vogliu dì senza mancanza di rispettu per l'artista, ma mi dispiace, hè a prima cosa chì aghju pensatu quandu hà vistu quellu.)

Va bè. Chì sò quì per parlà. Ebbè, cunniscimu a canzone, "Rigrettu ... Aghju avutu uni pochi ma dinò dinò, troppu pochi per parlà". (Hè una canzone famosa chì pensu chì Sinatra hà resu famosa.) Ma in u nostru casu, avemu tutti rimpianti. Tutti simu svegliati da una vita chì avemu avutu è realizatu in una larga misura era sprecata, è chì ci riempie di rimpianti. Puderiamu dì: «Innò, micca pochi. Una mansa! È per alcuni di noi, quelli rimpianti ci pesanu.

Dunque, in u mo casu, per esempiu, eru ciò chì chjamerebbe un nerd, oghje. Ùn avemu micca avutu u termine allora, o se l'avemu, ùn l'aghju micca cunnisciutu. Diceraghju ancu un super neru in u mo casu, perchè lighjia manuali tecnichi à l'età di 13 anni. Immaginate un zitellu di 13 anni, invece di sorte, fendu sport, avia u mo nasu sipoltu in libri nantu à i circuiti, radios, circa cumu funziunavanu i circuiti integrati, cumu funzionavanu i transistori. Queste sò cose chì m'anu fascinatu, è aghju vulsutu cuncepisce circuiti. Ma di sicuru era u 1967. A fine era ghjunta in 75. Cinque anni di università parianu una perdita di tempu totale. Dunque, ùn sò mai andatu. Aghju lasciatu u liceu. Sò falatu in Culumbia per predicà ci per sette anni; è aghju guardatu in daretu, quandu mi sò svegliatu, à chì avaria pussutu fà se fussi andatu à l'università. hà amparatu à cuncepisce i circuiti è dopu in questu puntu averia statu quì quandu a rivoluzione di l'urdinatore s'impegna. Quale sà ciò chì averia pussutu fà.

Hè assai faciule quantunque di guardà in daretu è imaginà tutte e cose meravigliose chì averiate rializatu, tutti i soldi chì averiate fattu, aviate una famiglia, aviate una grande casa - tuttu ciò chì vulete sunnià. Ma sò sempre sogni; hè sempre in a vostra imaginazione; perchè a vita ùn hè micca amica. A vita hè difficiule. Parechje cose impediscenu à ogni sognu chì pudete avè.

Dunque, hè u periculu di abbitassi nantu à i rimpianti, perchè pensemu chì ciò chì puderebbe esse statu effettivamente serebbe statu. Quellu chì sà ciò chì saria statu, se duvamu piglià un corsu diversu. Sapemu solu ciò chì hè avà, è ciò chì avà hè in realtà hè assai più preziosu di ciò chì pensemu, chè no realizemu. Fighjendu queste duie immagini daretu à mè: una hè quella chì eravamu, è l'altra faccia rapprisenta ciò chì simu diventati; è ciò chì diventemu avà hè assai più preziosu chè ciò chì eramu. Ma ciò chì ci era stati purtati quì.

Per dà vi un esempiu da a Bibbia, avemu Saul di Tarsu. Avà era quì un omu chì era ben educatu, avia evidentemente un background riccu. A so famiglia hà probabilmente compru a so cittadinanza romana, perchè hè una cosa costosa da ottene, ma era natu in questu. Sapia u grecu. Sapia l'ebreu. Hà studiatu à u più altu livellu in a so sucietà. S'ellu fussi statu à studià cum'è ellu, averia probabilmente alzatu u livellu di capimachja di u populu. Cusì hà imaginatu grandi cose per ellu stessu è u so zelu l'anu cundottu à atti più grandi ch'è l'altri in u so gruppu, o i so cuntimpuranei. Ma l’hà cunduttu à perseguità i cristiani. Ma Ghjesù hà vistu in Paulu, qualcosa chì nimu hà avutu vistu; è quandu sapia chì u tempu era ghjustu, apparve è Paulu si cunvertì à u Cristianesimu.

Ghjesù ùn hà micca fattu prima. Ùn l'hà micca fattu prima chì Paulu perseguitessi i cristiani. U tempu ùn era micca ghjustu. Ci hè statu un mumentu induve u tempu era ghjustu; è fighjate ciò chì hà causatu.

Paulu era certamente guidatu in una grande parte da a culpabilità chì hà sentitu à perseguigà i cristiani è à oppone à Ghjesù Cristu, è forse chì era una parte di a ragione chì l'ha purtatu finu à tali tempi per cunciliarla sè stessu cù Diu, perchè nimu hè un altru fattu. Paulu hà fora, di sicuru, Ghjesù Cristu - ma hè in una categuria diversa. Ma nimu hà veramente fattu quantunque Paulu hà messu in piazza u messagiu cristianu di tutta a storia.

Dunque, Ghjesù u chjamò è tuttu ciò ch'ellu avia prima di cunsiderà i dui ... bè, hè quì chì vene l'altra cosa - u turd - a parolla ch'ellu usa pò esse resa "sterile". Tutte e cose prima, dice, eranu una mansa di stercu. (Filippesi 3: 8 hè induve andavanu à truvà què.) Literalmente, a parolla significa "cose ​​ghjittate à un cane". Dunque, hè veramente ricusatu chì ùn vulete micca toccà.

A guardemu cusì? Tutte e cose chì avemu fattu ... chì averiamu pussutu fà, è ùn averemu micca fattu ... è tutte e cose chì avemu fattu, chì pudemu avà rigrettà forse - a guardemu cum'è ellu? Hè una merda. Ùn vale a pena di pensalla ... passate u tempu à pensà à què. Ùn pensemu mai à e sterge. Hè disgustoso per noi. Ci ne alluntanemu. L'odore ci spegne. Hè repugnant. Hè u modu chì duvemu fighjà. Ùn mi dispiace micca chì ... oh, mi piacerebbe avè fattu queste cose, ma piuttostu, tuttu ciò chì era inutile. Perchè, perchè aghju trovu qualcosa assai megliu.

Cumu pudemu fighjà di quella manera quandu tanti ùn?

A Bibbia in 1 Curinzî 2: 11-16 parla di l'omu fisicu è di l'omu spirituale. Un omu fisicu ùn a guarderà micca cusì, ma un omu spirituale viderà ciò chì hè invisibile. Viderà a manu di Diu in questu. Viderà chì Ghjehova l'hà chjamatu o ella à una ricumpensa assai più grande.

"Ma perchè cusì tardu?", Puderete pensà. Perchè hà aspettatu tantu? Perchè Ghjesù hà aspettatu tantu à chjamà Paulu? Perchè u tempu ùn era micca ghjustu. U tempu hè ghjustu avà; è hè ciò chì ci vole à focalizà.

1 Peter 4: 10 dice chì ognunu di noi hè statu benedettu ... bè, lasciassi leghje per voi.

«Ognunu di voi hè statu benedettu cun unu di i numerosi rigali meravigliosi di Diu da aduprà à u serviziu di l'altri. Allora, aduprate bè u vostru rigalu ".

Ghjehova ci hà datu un rigalu. Usemu lu. In u mo casu, quelli anni passati à studià a Bibbia cù i Testimoni di Ghjehova mi anu datu una ricchezza di cunniscenze è infurmazioni chì altrimenti ùn avessi avutu. È ancu se ci eranu parechje false duttrine chì mi anu cunfusu è messu ingannu, sò statu capace di fassi pianu pianu ghjettalli fora cum'è una merda. Fora si ne vanu. Ùn vogliu più pensà à elli. Mi soffiu piuttostu nantu à a verità chì aghju amparatu, ma quella verità hè resa pussibule per via di anni di studiu. Simu cum'è u granu chì cresce trà l'erbaccia. Ma a racolta hè avà nantu à noi, almenu à livellu individuale, cum'è no simu chjamati, ognuna in opera. Dunque, usemu ciò chì avemu avutu prima per aiutà l'altri-à u serviziu di l'altri.

Sì ancu chì era una quantità tremenda di tempu sprecatu, è ùn stò micca sminuisce ciò chì avete passatu - ognunu di noi è avemu passatu parechje cose. In u mo casu, ùn aghju micca figlioli perchè aghju fattu sta scelta. Hè un rigrettu. Altri anu passatu assai peghju, ancu l'abusu sessuale di i zitelli o altre forme d'abusu. Queste sò cose orribili, ma sò in u passatu. Ùn li pudemu micca cambià. Ma ne pudemu prufittà. Forse pudemu amparà più empatia per l'altri per via di questu, o più fiducia in Ghjehova è Ghjesù Cristu, per via di quessa. Qualunque sia u casu, duvemu truvà a nostra strada. Ma ciò chì ci aiuta à avè lu in una prospettiva adatta hè di pensà à ciò chì avemu in futuro.

Avà vi pò daveru una piccula illustrazione: Pigliate una torta. Ora s'è quella torta riprisenta a vostra vita. Cogliu chì a torta hè ... bè, dicemu chì hè 100 anni ... vivete 100 anni, perchè mi piacenu belle figure rotonde. Allora ci hè una torta di centu anni. Ma dicu avà, viderà per mille anni, cusì u tempu chì avete passatu prima di svegliu - chì hè una décima. Avete tagliatu una fetta di quella torta chì hè una décima di tuttu.

Beh, ùn hè micca cusì male. Ci ferma assai. Hè assai più preziosa.

Ma ùn anderete micca à vive mille anni, perchè ci hè prumessu qualcosa di più. Dunque dicemu 10,000 anni. Avà sta torta hè tagliata in 100 pezzi. Una fetta di centu anni hè 1/100 di questu ... quantu hè quella fetta? Quantu hè chjucu, veramente?

Ma anderete à campà 100,000 anni. Ùn pudete micca taglià una fetta cusì chjuca. Ma di più, andarè à campà per sempre. Hè ciò chì a Bibbia prumette. Quantu hè chjuca di una fetta a vostra vita, tutta a vostra vita in questu sistema di cose, in una torta chì hè infinita? Ùn pudete micca taglià una fetta chì hè abbastanza chjuca per rapprisintà u tempu chì avete dighjà passatu. Dunque, ancu se pare una quantità enorme di tempu da a nostra prospettiva, ci guarderemu prestu ind'i tempi cum'è infinitimamente chjucu. È cun questu in mente, pudemu avanzà à cose assai megliu, aduprendu i nostri rigali per aiutà l'altri è per adempie u nostru rolu in u grande scopu chì Ghjehova hà.

Grazie.

 

 

 

Meleti Vivlon

Articuli di Meleti Vivlon.
    14
    0
    Ti piacerà i vostri penseri, per piacè cumentu.x