Este greșit să te rogi lui Isus Hristos?

Buna tuturor!

Sunt adesea întrebat dacă este potrivit să ne rugăm lui Isus Hristos. Este o întrebare interesantă.

Sunt sigur că un trinitar ar răspunde: „Desigur, ar trebui să ne rugăm lui Isus. La urma urmei, Isus este Dumnezeu.” Având în vedere această logică, rezultă că și creștinii ar trebui să se roage Duhului Sfânt pentru că, potrivit unui trinitar, Duhul Sfânt este Dumnezeu. Mă întreb cum ai începe o rugăciune către Duhul Sfânt? Când ne rugăm lui Dumnezeu, Isus ne-a spus să începem rugăciunea astfel: „Tatăl nostru din ceruri...” (Matei 6:9) Așadar, avem o instrucțiune foarte precisă despre cum să ne adresam lui Dumnezeu: „Tatăl nostru din ceruri...” El nu ne-a spus nimic despre cum să ne adresam „Iisus Dumnezeu în ceruri” sau poate „Regelui Isus”? Nu, prea formal. De ce nu „Fratele nostru din ceruri...” Numai că fratele este prea vag. La urma urmei, poți avea mulți frați, dar un singur Tată. Și dacă vom urma logica trinitariană, cum ne rugăm celei de-a treia persoane a Dumnezeirii? Cred că este important să menținem aspectul familial al relației noastre cu Dumnezeu, nu-i așa? Deci Yahweh este Tată, iar Yeshua este Frate, așa că duhul sfânt ar face... ce? Un alt frate? nu. Știu... „Unchiul nostru din rai...”

Știu că sunt ridicol, dar doar duc ramificațiile Trinității la concluzia lor logică. Vezi tu, nu sunt trinitar. Surpriză mare, știu. Nu, îmi place explicația mai simplă pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a ne ajuta să înțelegem relația noastră cu el – cea a unei relații tată/copil. Este ceva la care ne putem raporta cu toții. Nu are niciun mister. Dar se pare că religia organizată încearcă mereu să încurce problema. Ori este Trinitatea, ori e altceva. Am fost crescut ca unul dintre Martorii lui Iehova și ei nu predau Trinitatea, dar au un alt mod de a se încurca cu relația tată/copil pe care Dumnezeu o oferă tuturor prin Fiul Său, Isus Hristos.

În calitate de Martor al lui Iehova, am fost învățat din copilărie că nu am avut privilegiul să mă pot numi un copil al lui Dumnezeu. Cel mai bun lucru la care puteam spera era să-i fiu prieten. Dacă aș rămâne loial Organizației și m-aș comporta până la moartea mea, apoi aș fi înviat și aș continua să fiu loial pentru încă 1,000 de ani, atunci când domnia milenară a lui Hristos se va sfârși, atunci și numai atunci aș deveni un copil al lui Dumnezeu, parte din familia lui universală.

Nu mai cred asta și știu că mulți dintre voi care ascultați aceste videoclipuri sunt de acord cu mine. Știm acum că speranța oferită creștinilor este aceea de a deveni copii adoptați ai lui Dumnezeu, în conformitate cu prevederile pe care Tatăl nostru i-a făcut-o prin răscumpărarea plătită prin moartea Fiului său singurul născut. Prin acest mijloc, acum ne putem adresa lui Dumnezeu ca Tatăl nostru. Dar având în vedere rolul esențial pe care îl joacă Isus în mântuirea noastră, ar trebui să ne rugăm și noi? La urma urmei, Isus ne spune în Matei 28:18 că „Mi-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ”. Dacă el este al doilea în comanda tuturor lucrurilor, atunci nu merită el rugăciunile noastre?

Unii spun: „Da”. Ei vor indica Ioan 14:14 care, conform Bibliei Standard Americane și a numeroaselor altele, spune: „Dacă Îmi veți cere ceva în numele Meu, voi face”.

Cu toate acestea, este de remarcat faptul că versiunea standard americană originală nu include pronumele obiect, „eu”. Se spune: „Dacă veți cere ceva în numele meu, asta voi face”, nu „dacă îmi veți cere ceva în numele meu”.

Nici venerabila Biblie King James: „Dacă veți cere ceva în numele meu, voi face”.

De ce unele versiuni respectate ale Bibliei nu includ pronumele obiect „eu”?

Motivul este că nu fiecare manuscris biblic disponibil îl include. Deci, cum decidem ce manuscris să acceptăm ca fiind fidel originalului?

Ne spune Isus să-i cerem în mod direct lucrurile de care avem nevoie sau ne spune el să-i cerem Tatălui și apoi el, ca agent al Tatălui – logosul sau cuvântul – va oferi lucrurile către care Tatăl îl îndrumă?

Trebuie să ne bazăm pe armonia generală din Biblie pentru a decide ce manuscris să acceptăm. Pentru a face asta, nici măcar nu trebuie să ieșim din cartea lui Ioan. În capitolul următor, Isus spune: „Nu Tu M-ai ales pe Mine, ci Eu te-am ales pe tine și te-am rânduit ca să mergi și să aduci rod și roada ta să rămână, astfel încât orice ceri de la Tatăl în numele Meu El ți-ar putea da.” (Ioan 15:16 NASB)

Și apoi în capitolul de după aceea ne spune din nou: „Și în ziua aceea nu Mă veți întreba despre nimic. Adevărat, adevărat vă spun, dacă cereți ceva de la Tatăl în numele Meu, El ți-o va da. Până acum nu ați cerut nimic în numele Meu; cere și vei primi, ca bucuria ta să fie deplină.” (Ioan 16:23, 24 NASB)

De fapt, Isus se ia cu totul din procesul de cerere. El continuă să adauge: „În ziua aceea vei cere în numele Meu și Nu vă spun că voi cere Tatălui în numele vostru; căci Însuși Tatăl vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Tatăl.” (Ioan 16:26, 27 NASB)

El spune de fapt că nu va cere Tatălui în numele nostru. Tatăl ne iubește și așa putem vorbi direct cu el.

Dacă ar trebui să-l întrebăm pe Isus în mod direct, atunci ar trebui să facă o cerere Tatălui în numele nostru, dar el ne spune în mod explicit că nu face asta. Catolicismul duce acest pas mai departe prin includerea sfinților în procesul de petiție. Tu rogi unui sfânt, iar sfântul îi cere lui Dumnezeu. Vedeți, întregul proces are scopul de a ne îndepărta de Tatăl nostru ceresc. Cine vrea să ne strice relația cu Dumnezeu Tatăl? Știi cine, nu-i așa?

Dar cum rămâne cu acele locuri în care creștinii sunt înfățișați vorbind direct cu Isus, chiar și făcându-i cereri. De exemplu, Ștefan l-a chemat direct pe Isus când a fost ucis cu pietre.

Noua versiune internațională redă: „În timp ce îl ucideau cu pietre, Ștefan s-a rugat: „Doamne Isuse, primește duhul meu.” (Fapte 7:59).

Dar asta nu este o traducere exactă. Majoritatea versiunilor îl redau, „a strigat el”. Asta pentru că verbul grecesc prezentat aici – epikaloumenon (ἐπικαλούμενον) care este un cuvânt general care înseamnă pur și simplu „a striga” și nu este niciodată folosit cu referire la rugăciune.

proseuchomai (προσεύχομαι) = „a se ruga”

epikaloumenon (ἐπικαλούμενον) = „a striga”

Nu voi încerca să-l pronunțe – este un cuvânt comun care înseamnă pur și simplu „a striga”. Nu este niciodată folosit cu referire la rugăciune, care în greacă este un cuvânt cu totul diferit. De fapt, acel cuvânt grecesc pentru rugăciune nu este niciodată folosit nicăieri în Biblie în legătură cu Isus.

Pavel nu folosește cuvântul grecesc pentru rugăciune când spune că l-a rugat pe Domnul să-i îndepărteze un spin din coastă.

„Așa că, ca să nu devin îngâmfat, mi s-a dat un spin în trup, un mesager al Satanei, ca să mă chinuie. De trei ori l-am rugat pe Domnul să mi-o ia. Dar El mi-a spus: „Harul Meu vă este de ajuns, căci puterea Mea este desăvârșită în slăbiciune.” (2 Corinteni 12:7-9).

El nu a scris: „De trei ori m-am rugat Domnului”, ci a folosit un alt cuvânt.

Se face referire aici la Domnul, Isus sau Iehova? Fiul sau Tatăl? Domnul este un titlu folosit interschimbabil între cele două. Deci nu putem spune sigur. Presupunând că este Isus, trebuie să ne întrebăm dacă aceasta a fost o viziune. Pavel a vorbit cu Isus pe drumul către Damasc și a avut alte viziuni la care se referă în scrierile sale. Aici, vedem că Domnul i-a vorbit cu o frază foarte specifică sau cu cuvinte foarte specifice. Nu știu despre tine, dar când mă rog, nu aud o voce din ceruri care îmi dă un răspuns verbal. Atentie, nu sunt la egalitate cu Apostolul Pavel. În primul rând, Pavel a avut viziuni miraculoase. Ar putea el să se refere la Isus într-o viziune, la fel ca aceea pe care a avut-o Petru când Isus i-a vorbit pe acoperiș despre Corneliu? Hei, dacă Isus îmi vorbește vreodată direct, o să-i răspund direct, desigur. Dar asta este rugăciunea?

Am putea spune că rugăciunea este unul din două lucruri: este o modalitate de a cere ceva de la Dumnezeu și este, de asemenea, un mijloc de a-L lauda pe Dumnezeu. Dar pot să-ți cer ceva? Asta nu înseamnă că mă rog ție, nu-i așa? Și pot să te laud pentru ceva, dar din nou, n-aș spune că mă rog ție. Așadar, rugăciunea este mai mult decât o conversație în care facem cereri, căutăm îndrumare sau mulțumim - toate lucrurile pe care le putem face despre sau unui semen uman. Rugăciunea este mijlocul prin care comunicăm cu Dumnezeu. Mai exact, acesta este modul în care vorbim cu Dumnezeu.

După înțelegerea mea, acesta este cheia problemei. Ioan dezvăluie despre Isus că „tuturor celor care L-au primit, celor care au crezut în Numele Lui, le-a dat dreptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu – copii născuți nu din sânge, nici din dorința sau voința omului, ci născuți din Dumnezeu. .” (Ioan 1:12, 13 BSB)

Noi nu primim autoritatea de a deveni copii ai lui Isus. Ni s-a dat autoritatea de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Pentru prima dată, oamenilor li s-a dat dreptul de a-L numi pe Dumnezeu Tatăl lor personal. Ce privilegiu ne-a făcut posibil Isus: Să-L numim pe Dumnezeu „Tată”. Tatăl meu biologic se numea Donald și oricine de pe pământ avea dreptul să-l numească pe numele lui, dar numai eu și sora mea aveam dreptul să-i spunem „Tată”. Așa că acum îl putem numi pe Dumnezeu Atotputernicul „Tata”, „Tata”, „Ava”, „Tată”. De ce nu am vrea să profităm din plin de asta?

Nu sunt în măsură să fac o regulă dacă ar trebui sau nu să te rogi lui Isus. Trebuie să faci ceea ce îți spune conștiința. Dar atunci când luați această decizie, luați în considerare această relație: într-o familie, puteți avea mulți frați, dar un singur Tată. Vei vorbi cu fratele tău cel mai mare. De ce nu? Dar discuțiile pe care le ai cu tatăl tău sunt diferite. Sunt unici. Pentru că el este tatăl tău și există doar unul dintre aceștia.

Isus nu ne-a spus niciodată să ne rugăm lui, ci doar să ne rugăm Tatălui său și al nostru, Dumnezeului său și al nostru. Isus ne-a dat o linie directă către Dumnezeu ca Tată personal. De ce nu am vrea să profităm de asta cu fiecare ocazie?

Din nou, nu fac o regulă dacă este corect sau greșit să te rogi lui Isus. Nu e locul meu. E o chestiune de conștiință. Dacă vrei să vorbești cu Isus ca un frate cu altul, asta depinde de tine. Dar când vine vorba de rugăciune, pare să existe o diferență care este greu de cuantificat, dar ușor de văzut. Amintiți-vă, Isus a fost cel care ne-a spus să ne rugăm Tatălui din ceruri și care ne-a învățat cum să ne rugăm Tatălui nostru din ceruri. Nu ne-a spus niciodată să ne rugăm singuri.

Vă mulțumim pentru vizionare și pentru sprijinul acordat acestei lucrări.

Pentru mai multe informații despre acest subiect consultați linkul din câmpul de descriere al acestui videoclip. https://proselytiserofyah.wordpress.com/2022/08/11/can-we-pray-to-jesus/

Meleti Vivlon

Articole de Meleti Vivlon.