Ce traducere a Bibliei este cea mai exactă?

Din când în când, mi se cere să recomand o traducere a Bibliei. Adesea, foștii Martori ai lui Iehova sunt cei care mă întreabă pentru că au ajuns să vadă cât de greșită este Traducerea lumii noi. Pentru a fi corect, în timp ce Biblia Martorilor are defectele ei, are și virtuțile ei. De exemplu, a restaurat numele lui Dumnezeu în multe locuri unde majoritatea traducerilor l-au eliminat. Rețineți că a mers prea departe și a introdus numele lui Dumnezeu în locuri unde nu aparține și, prin urmare, a ascuns adevăratul sens din spatele unor versete cheie din Scripturile creștine. Deci are punctele sale bune și punctele sale rele, dar pot spune asta despre fiecare traducere pe care am investigat-o până acum. Desigur, cu toții avem traducerile noastre preferate dintr-un motiv sau altul. E în regulă, atâta timp cât recunoaștem că nicio traducere nu este 100% corectă. Ceea ce contează pentru noi este să aflăm adevărul. Isus a spus: „M-am născut și am venit în lume să mărturisesc despre adevăr. Toți cei care iubesc adevărul recunosc că ceea ce spun eu este adevărat.” (Ioan 18:37)

Există o lucrare în desfășurare pe care vă recomand să verificați. Se gaseste la 2001translation.org. Această lucrare se face reclamă ca „o traducere gratuită a Bibliei corectată și perfecționată continuu de către voluntari”. Cunosc personal editorul și pot spune cu încredere că scopul acestor traducători este de a oferi o redare imparțială a manuscriselor originale folosind cele mai bune instrumente disponibile. Cu toate acestea, a face acest lucru este o provocare pentru oricine, chiar și cu cele mai bune intenții. Vreau să demonstrez de ce acest lucru se întâmplă folosind câteva versete pe care le-am găsit recent în cartea Romani.

Primul verset este Romani 9:4. Pe măsură ce îl citim, vă rugăm să acordați atenție timpului verbal:

„Ei sunt israeliți și pentru ei aparține adopția, slava, legămintele, darea legii, închinarea și promisiunile.” (Romani 9:4 Versiunea standard în engleză)

ESV nu este unic în a arunca acest lucru la timpul prezent. O scanare rapidă a multor traduceri disponibile pe BibleHub.com va arăta că majoritatea acceptă o traducere la timpul prezent a acestui verset.

Doar pentru a vă oferi o mostră rapidă, noua versiune American Standard spune: „… israeliți, cărora aparține adopția ca fii…”. Biblia NET spune: „La ei aparține adopția ca fii…”. Biblia Literală Bereană o redă astfel: „…care sunt israeliții, ale căror is înfierea divină ca fii...” (Romani 9:4)

Citirea acestui verset de la sine v-ar conduce la concluzia că, în momentul în care a fost scrisă scrisoarea către romani, legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu israeliții pentru adoptarea lor ca copii ai săi era încă în vigoare, încă valabil.

Cu toate acestea, când citim acest verset în Peshitta Sfânta Biblie tradusă din aramaică, vedem că se folosește timpul trecut.

„Cine sunt copiii lui Israel, a căror înființare a fost slava, legământul, Legea scrisă, slujirea care este în ea, promisiunile…” (Romani 9:4)

De ce confuzia? Dacă mergem la interliniare vedem că nu există verb prezent în text. Se presupune. Majoritatea traducătorilor presupun că verbul ar trebui să fie la timpul prezent, dar nu toți. Cum decide cineva? Întrucât scriitorul nu este prezent pentru a răspunde la această întrebare, traducătorul trebuie să folosească înțelegerea sa despre restul Bibliei. Dacă traducătorul crede că națiunea Israel – nu Israelul spiritual, ci națiunea literală a Israelului așa cum există astăzi – se va întoarce din nou la un statut special în fața lui Dumnezeu. În timp ce Isus a făcut un nou legământ care a permis neamurilor să devină parte din Israelul spiritual, există un număr de creștini astăzi care cred că națiunea literală a Israelului va fi restaurată la statutul său special pre-creștin de popor ales al lui Dumnezeu. Cred că această teologie doctrinară se bazează pe interpretare eisegetică și nu sunt de acord cu ea; dar asta e o discuție pentru altă dată. Ideea aici este că convingerile traducătorului sunt obligate să afecteze modul în care el sau ea redă un anumit pasaj și, din cauza acestei părtiniri inerente, este imposibil să se recomande o anumită Biblie cu excluderea tuturor celorlalte. Nu există nicio versiune pe care să o pot garanta că este complet lipsită de părtinire. Aceasta nu este pentru a imputa traducătorilor motive rele. Prejudecățile care afectează traducerea sensului este doar o consecință naturală a cunoștințelor noastre limitate.

Traducerea din 2001 redă și acest verset la timpul prezent: „Pentru că ei sunt cei cărora le aparțin înfierea ca fii, slava, Legământul Sacru, Legea, închinarea și promisiunile”.

Poate că vor schimba asta în viitor, poate că nu. Poate îmi lipsește ceva aici. Cu toate acestea, virtutea traducerii din 2001 este flexibilitatea și disponibilitatea traducătorilor săi de a modifica orice redare în conformitate cu mesajul general al Scripturii, mai degrabă decât orice interpretare personală pe care o au.

Dar abia așteptăm ca traducătorii să-și repare traducerile. Ca studenți serioși ai Bibliei, depinde de noi să căutăm adevărul. Așadar, cum ne protejăm împotriva a fi influențați de părtinirea traducătorului?

Pentru a răspunde la această întrebare, vom merge chiar la următorul verset din Romani capitolul 9. Din traducerea din 2001, versetul cinci spune:

 „Ei sunt cei [care au coborât] din strămoși și cei prin care Unsul [a venit], în trup...

Da, lăudați pe Dumnezeu, care a trecut peste toate de-a lungul veacurilor!

Să fie așa!”

Versetul se termină cu o doxologie. Dacă nu știți ce este o doxologie, nu vă faceți griji, a trebuit să o caut eu. Este definită ca „o expresie de laudă către Dumnezeu”.

De exemplu, când Isus a intrat în Ierusalim așezat pe un mânz, mulțimile au strigat:

„Binecuvântat este Împăratul, CEL CE VINE ÎN NUMELE DOMNULUI; Pace în ceruri și slavă în cele mai înalte!” (Luca 19:38)

Acesta este un exemplu de doxologie.

New American Standard Version redă Romani 9:5,

„Aceia sunt părinţii şi din care este Hristosul după trup, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin."

Veți observa plasarea judicioasă a virgulei. „...care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin." Este doxologia.

Dar în greaca veche nu existau virgule, așa că rămâne la latitudinea traducătorului să stabilească unde ar trebui să meargă virgula. Ce se întâmplă dacă traducătorul crede foarte mult în Trinitate și caută cu disperare un loc în Biblie pentru a susține doctrina că Isus este Dumnezeu Atotputernic. Luați aceste trei redări ca doar un exemplu al modului în care majoritatea Bibliilor redă versetul cinci din Romani nouă.

Ai lor sunt patriarhii, iar din ei este urmărită descendența umană a Mesia, care este Dumnezeu peste toate, veşnic lăudat! Amin. (Romani 9:5 Noua versiune internațională)

Avraam, Isaac și Iacov sunt strămoșii lor, iar Hristos însuși a fost un israelit în ceea ce privește natura sa umană. Și el este Dumnezeu, cel care stăpânește peste toate și este vrednic de laudă veșnică! Amin. (Romani 9:5 Noua traducere vie)

Lor le aparțin patriarhii și din neamul lor, după trup, este cel Hristos, care este Dumnezeu peste toate, binecuvântat în veci. Amin. (Romani 9:5 Versiunea standard în engleză)

Acest lucru pare destul de clar, dar când ne uităm la redarea cuvânt cu cuvânt din interliniar, această claritate dispare.

„A căror patriarhi sunt și din care este Hristos după trup, fiind peste tot Dumnezeu binecuvântat în vecii vecilor, amin”

Vezi? Unde pui punctele și unde pui virgulele?

Să ne uităm la asta exegetic, nu? Cui i-a scris Pavel? Cartea Romani este îndreptată în principal către creștinii evrei din Roma, motiv pentru care se ocupă atât de mult de legea mozaică, făcând comparații între vechiul cod al legii și cel care îl înlocuiește, Noul Legământ, harul prin Isus Hristos și revărsarea duhului sfânt.

Acum luați în considerare acest lucru: evreii erau agresiv monoteiști, așa că dacă Pavel ar fi introdus dintr-o dată o nouă învățătură că Isus Hristos este Dumnezeu Atotputernic, ar fi trebuit să o explice temeinic și să o susțină complet din Scriptură. Nu ar face parte dintr-o frază de aruncat la sfârșitul unei propoziții. Contextul imediat vorbește despre prevederile minunate pe care Dumnezeu le-a făcut pentru națiunea evreiască, așa că încheierea acesteia cu o doxologie ar fi potrivită și ușor de înțeles de către cititorii săi evrei. Un alt mod prin care putem determina dacă aceasta este sau nu o doxologie este să examinăm restul scrierilor lui Pavel pentru un model similar.

Cât de des folosește Pavel o doxologie în scrierile sale? Nici măcar nu trebuie să părăsim cartea Romani pentru a răspunde la această întrebare.

„Căci ei au schimbat adevărul lui Dumnezeu cu minciună și s-au închinat și au slujit făpturii mai degrabă decât Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin.” (Romani 1:25 NASB)

Apoi este scrisoarea lui Pavel către Corinteni în care el se referă în mod clar la Tatăl ca fiind Dumnezeul lui Isus Hristos:

„Dumnezeul și Tatăl Domnului Isus, Cel care este binecuvântat în veci, știe că nu mint.” (2 Corinteni 11:31 NASB)

Iar Efesenilor le-a scris:

Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești în Hristos.”

„...un singur Dumnezeu și Tată al tuturor care este peste toate și prin toate și în toate. "

 (Efeseni 1:3; 4:6 NASB)

Așa că aici am examinat doar două versete, Romani 9:4, 5. Și am văzut în acele două versete provocarea cu care se confruntă orice traducător în a redă în mod corespunzător sensul original al unui verset în orice limbă cu care lucrează. Este o sarcină uriașă. Prin urmare, ori de câte ori mi se cere să recomand o traducere a Bibliei, recomand în schimb un site precum Biblehub.com, care oferă o gamă largă de traduceri din care să alegi.

Îmi pare rău, dar nu există o cale ușoară către adevăr. De aceea, Isus folosește ilustrațiile ca un om care caută comori sau caută acea perlă prețioasă. Vei obține adevărul dacă îl cauți, dar trebuie să-l dorești cu adevărat. Dacă cauți pe cineva care să ți-l dea pe un platou, vei primi o mulțime de mâncare nedorită. Din când în când cineva va vorbi cu spiritul potrivit, dar majoritatea din experiența mea nu sunt conduse de spiritul lui Hristos, ci de spiritul omului. De aceea ni se spune:

„Iubiților, nu credeți oricărui duh, ci încercați duhurile pentru a vedea dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că mulți profeți mincinoși au ieșit în lume.” (Ioan 4:1 NASB)

Dacă ați beneficiat de acest videoclip, vă rugăm să faceți clic pe butonul de abonare și apoi pentru a fi anunțat despre lansările viitoare ale videoclipurilor, faceți clic pe butonul sau pictograma Clopoțel. Vă mulțumim pentru suport.