Avemu cunsideratu cusì l'aspetti storichi, seculari è scentifichi di a duttrina Senza Sangue di i Testimoni di Ghjehova. Continuemu cù i segmenti finali chì trattanu a prospettiva biblica. In questu articulu esaminemu attentamente u primu di i trè versi pivotali aduprati per sustene a duttrina No Blood. Ghjenesi 9: 4 dice:

"Ma ùn duvete micca manghjà carne chì hà sempre a so anima." (NIV)

Hè ricunnisciutu chì esaminà a prospettiva biblica implica necessariamente entrà in u regnu di lessichi, dizziunarii, teologhi è i so cummentarii, oltre à aduprà ghjustificazione per cunnesse i punti. À le volte, truvemu un terrenu cumunu; à le volte, e vedute sò incompatibili. In questu articulu, sparte una prospettiva chì hà un supportu teologicu. Tuttavia, ricunnoscu chì unu ùn pò esse dogmaticu nantu à qualsiasi puntu in u quale a Scrittura stessa ùn hè micca chjara è enfatica. Ciò chì sparte hè una forte inclinazione, u percorsu più logicu chì aghju scupertu trà i percorsi dispunibili.

In a preparazione di questu articulu, aghju trovu utile di cunsiderà a storia da u terzu à u sestu ghjornu creativu, è dopu a storia da a creazione di Adam à u diluviu. Pocu pocu hè statu registratu da Mosè in i primi 9 capituli di Genesi trattendu specificamente di animali, sacrifici è carne d'animali (ancu se u periodu da a creazione di l'omu abbraccia più di 1600 anni). Duvemu cunnesse i pochi punti dispunibuli cù righe solide di logica è di ghjustificazione, guardendu à l'ecosistema chì ci circonda oghje cume sustene u registru ispiratu.

U Munnu Nanzu à Adam

Quandu aghju cuminciatu à compilà informazioni per questu articulu, aghju provatu à immaginà a terra à u mumentu quandu Adam hè statu creatu. Erba, piante, arburi da fruttu è altri arburi sò stati creati u terzu ghjornu, cusì sò stati cumpletamente stabiliti quant'è i vedemu oghje. E creature marine è creature volanti sò stati creati u quintu ghjornu creativu, cusì i so numeri è tutta a so varietà eranu brulicante in l'oceani è affollavanu in l'arburi. L'animali chì si movenu nantu à a terra sò stati creati à l'iniziu di u sestu ghjornu creativu secondu e so spezie (in vari lochi climatichi), dunque, à u mumentu chì Adam hè andatu, quessi si avianu multiplicatu è eranu in furia in varietà in tuttu u pianeta. Fondamentalmente, u mondu quandu l'omu hè statu creatu era assai simile à ciò chì vedemu quandu visitemu una conservazione naturale di fauna selvatica in qualchì locu di u pianeta oghje.

Tutta a creazione viva in terra è in mare (eccettu l'umanità) hè stata cuncipita cù una durata limitata di vita. U ciclu di vita di esse natu o di schiuppà, accuppià si è parturitu o pone ova, multiplicendu, po invechjendu è more, facia tuttu parte di u ciculu di l'ecosistema cuncipitu. A cumunità di urganismi vivi hà interagitu cù l'ambiente micca vivu (per esempiu aria, acqua, terrenu minerale, sole, atmosfera). Era veramente un mondu perfettu. L'omu si maravigliava quandu hà scupertu l'ecosistema di quale simu testimoni oghje:

«Una pala d'erba 'manghja' a luce solare attraversu a fotosintesi; una furmica si trascherà è manghjerà un granu di granu da l'erba; una ragnola piglierà a furmica è a manghjerà; una mante pricante manghjarà a ragnola; un topu manghjerà a mantide religiosa; un serpu manghjarà u surci ;, una mangusta manghjerà u serpu; è un falcu falerà è manghjerà a mangosta ". (U Manifestu di i Scavengers 2009 pp. 37-38)

Ghjehova hà descrittu u so travagliu cum'è assai bene dopu ogni ghjornu creativu. Pudemu esse certi chì l'ecosistema facia parte di u so cuncepimentu intelligente. Ùn hè statu un risultatu di casu casuale, nè sopravvivenza di i più adatti. A pianeta era cusì preparata per accoglie u so inquilinu u più impurtante, l'umanità. Diu hà datu à l'omu u duminiu nantu à tutta a creazione viva. (Gen 1: 26-28) Quandu Adam s'hè fattu campà, si hè svegliatu per u ritruvamentu salvaticu u più maravigghiusu chì si possi imaginà. L'ecosistema glubale hè statu stabilitu è ​​prosperu.
Ùn sopra micca cuntradite Gen 1:30, induve dice chì e creature vive anu manghjatu vegetazione per manghjà? U registru dice chì Diu hà datu a creatura viva vegetazione per manghjà, micca chì tutti i viveri sò veramente manghjati vegetazione. Certamente, parechji manghjanu erba è vegetazione. Ma cum'è l'esempiu sopra illustra cusì vivamente. parechje ùn anu micca direttamente manghjà vegetazione. Eppuru, ùn pudemu micca dì chì a vegetazione hè urìggini di a fonte d'alimentariu per tuttu u regnu animale, è l'umanità in generale? Quandu manghjemu bistecca o verdura, manghjemu vegetazione? Micca direttamente. Ma ùn hè l'erba è a vegetazione a fonte di a carne?

Qualchidunu sceglie di vede Gen 1:30 cum'è literale, è suggerenu chì e cose eranu diverse in u Giardinu. À questi li dumandu: Quandu sò cambiate e cose? Chì evidenza seculare sustene un cambiamentu in l'ecosistema di a pianeta in ogni mumentu durante l'ultimi 6000 anni-o mai? Per armonizà stu versu cù l'ecosistema creatu da Diu ci vole à vede u versu in un sensu generale. L'animali chì manghjanu erba è vegetazione diventanu cibu per quelli chì sò stati creati per preda di elli per manghjà, ecc. In questu sensu, si pò dì chì tuttu u regnu animale hè sustenutu da a vegetazione. In quantu à l'animali chì sò carnivori è chì a stessa vegetazione hè cunsiderata cum'è l'alimentu, nutate ciò chì seguita:

«L'evidenza geologica di l'esistenza di a morte in i tempi preistorichi hè, quantunque, troppu putente per esse resistuta; è u registru biblicu stessu enumera trà l'animali pre-adamichi u chayyah di u campu, chì appartene chiaramente à i carnivori. Forse u più chì si pò cunclude sicuramente da a lingua hè "chì indica solu u fattu generale chì u sustegnu di tuttu u regnu animale hè basatu nantu à a vegetazione". (Dawson). " (Pulpit Commentary)

Immaginate un animali chì mori di a vechja età in u Giardinu. Immaginate decine di millaie di morti fora di u giardinu ogni ghjornu. Chì hè accadutu cù e so carcassi morti? Senza scavengers per manghjà è scumparisce tutte e cose morte, u pianeta diventerà prestu un cimiteru d'animali morti inedibili è piante morti, i quali nutrienti seranu legati è persi per sempre. Ùn ci serebbe ciculu. Ci pudemu imaginà qualcosa altra accunciamentu chè ciò chì osservemu oghje in u salvaticu?
Cusì noi procederà cù u primu puntu cunnessu: L'ecosistema chì avemu prisentatu oghje esiste prima è durante l'epica di Adamu.   

Quandu l'omu hà cuminciatu à manghjà carne?

U racontu di Genesi dice chì in u Giardinu, l'omu era datu "ogni pianta chì porta e sementi" è "ogni fruttu chì porta e sementi" per l'alimentu. (Gen 1:29) Hè un fattu pruvatu chì l'omu pò esiste (benissimu puderia aghjustà) nantu à noci, frutti è vegetazione. In quellu omu ùn avia micca bisognu di carne per sopravvivere, mi inclinu à accettà a premessa chì l'omu ùn manghja micca carne prima di a caduta. In quantu era statu datu u duminiu annantu à l'animali (chjamendu quelli indigeni à u Giardinu), pensu à una relazione più simile à l'animali domestici. Dubitu chì Adam averia vistu criature simpatiche cum'è a so cena. Aghju imaginatu chì era un pocu attaccatu à alcuni di questi. Ancu, ricordemu u so menu vegetarianu riccu abbundante furnitu da u Giardinu.
Ma quandu l'omu hè cascatu è hè statu messu fora di u Giardinu, u menù alimentariu d'Adam hà cambiatu dramaticamente. Ùn avia più accessu à u fruttu luxuriante chì era cum'è "carne" per ellu. (paragunà Gen 1:29 KJV) Nemmenu avia a varietà di vegetazione di giardinu. Avaria avà da strazià per pruduce a vegetazione "di campu". (Gen 3: 17-19) Subitu dopu à a caduta, Ghjehova hà tombu un animale (presumibilmente in presenza d'Adam) per un scopu utile, vale à dì; pelli da aduprà cum'è vestiti. (Gen 3:21) In questu modu, Diu hà dimustratu chì l'animali pudianu esse uccisi è aduprati à scopi utilitarii (vestiti, tende, ecc.). Pare logicu chì Adam abbattessi un animale, sbuchjessi a pelle, poi lasciassi a so carcassa morta per cunsumatori?
Immaginatevi cum'è Adam. Avete ghjustu persu u menu vegetarianu u più bellu è savurosu mai imaginatu. Tuttu ciò chì avà avete da manghjà hè ciò chì pudete piglià da a terra; un terrenu chì li piace cresce i cardi per via. Sì truvassi nantu à un animale chì era mortu, u peleresti è lasciassi a carcassa? Quandu avete cacciatu è uccisu un animale, aduprate solu a so pelle, lascendu a carcassa morta per i scavengers da nutrì? O avaristi trattatu quellu dolore di fame chì roia in u vostru stomacu, forse-cucinendu a carne sopra u focu o tagliendu a carne in fette sottili è asciugandula cum'è a scatti?

L'omu averia tombu animali per un'altra ragione, vale à dì, to mantene u duminiu nantu à elli. È intornu à i paesi duve l'omu residevanu, a pupulazione animale avia da esse cuntrullata. Immaginate se l'omu ùn hà micca cuntrullatu a pupulazione animale durante l'anni 1,600 chì porta à l'inundazione? Immaginate pache di bestie preditoriali salvatichi chì arruvinanu lotti domestici è bande, mancu l'omu?  (paragunate Ex 23: 29) In quantu à l'animali domestici, chì faria l'omu cù quelli chì utilizava per u travagliu è per u latte quandu ùn eranu più utili per questu scopu? Aspittà d’elli a mori di a vechja età?

Procedemu cù u sicondu puntu cunnessu: Dopu à u vaghjimu, l'omu hà manghjatu carne di animali.  

Quandu l'omu hà offertu a prima carne in Sacrificiu?

Ùn sapemu micca se Adam hà allevatu mandrie è bande è offre animali in sacrifiziu subitu dopu à a caduta. Sapemu chì circa 130 anni dopu à a creazione di Adamu, Abel hà tombu un animale è ne hà offertu una parte in sacrifiziu (Gen 4: 4) U racontu ci dice ch'ellu hà tombu i so primi figlioli, u più grassu di a so banda. Hà macellatu i "pezzi grassi" chì eranu i tagli più eleganti. Sti tagli di scelta sò stati offerti à Ghjehova. Per aiutà à cunnette i punti, trè dumande devenu esse risolte:

  1. Perchè Abel hà cullatu e pecure? Perchè ùn hè micca un agricultore cum'è u so fratellu?
  2. Perchè hà sceltu u più grassu trà a so bandata per u macellu in sacrificiu?
  3. Cumu a sapia macellai luntanu e "parti grasse?"  

Ci hè solu una risposta logica à quidda di supra. Abel avia l'abitudine di manghjà carne d'animali. Hà allevatu bande pè a so lana è siccomu eranu puliti, ponu esse aduprati cum'è alimentu è in sacrifiziu. Ùn sapemu micca se questu era u primu sacrifiziu offertu. Ùn importa micca, Abel hà sceltu u più grassu, u più grassu di i so bandi, perchè eranu quelli chì avianu "parti grasse". Ellu hà macellatu e "parti grasse" perchè sapia chì eranu i più belli, u megliu gustu. Cumu Abel sapia chì questi eranu i più eletti? Solu una familiarizata cù e manghjà di carne avissi saputu. Altrimenti, perchè micca offer un ghjovanu agnellu magre à Geova?

Ghjehova hà trovu favore cù e "parte grasse". Vidia chì Abel rinunciava à qualcosa speciale - u più elettu - da dà à u so Diu. Avà hè ciò chì u sacrifiziu hè tuttu. Hà fattu Abel cunsuma u restu di a carne di l'agnellu offertu in sacrificiu? In quellu chì offre solu a logica di e parte grasse (micca l'animale interu) suggerisce ch'ellu hà manghjatu u restu di a carne, invece di lascialla in terra per i cacciatori.
Procedemu cù u terzu puntu cunnessu: Abele hà stabilitu un mudellu chì l'animali avianu da esse tombu è usatu in sacrifiziu à Geova. 

A Legge Noachiana - Qualcosa di Novu?

Caccia è allevà animali per cibu, a so pelle, è per l'usu in sacrifiziu era parte di a vita quotidiana duranti i seculi chì passanu da Abel à l'inundazione. Questu era u mondu chì Noè è i so trè figlioli sò nati. Pudemu logically deduce chì durante questi seculi di tempu, l'omu avia amparatu à coesiste cù a vita animale (sia domestica sia salvatica) in armunia relativa in l'ecosistema. Dopu ghjunghjenu i ghjorni chì precede l'inundazione, cù l'influenza di l'angeli demonici chì si sò materializati nantu à a terra, chì sbulicà u bilanciu di e cose. L'omi sò diventati feroci, viulenti, ancu barbari, capaci di manghjà carne di animali (ancu carne umana) mentre l'animali respirava. L'animali pò ancu esse diventatu più fieru in questu ambiente. Per capisce u sensu di cumu Noè averia capitu u cumandamentu, avemu da visualizà sta scena in a nostra mente.
Esaminemu avà Genesi 9: 2-4:

«A paura è a paura di tè casceranu annantu à tutte l'animali di a terra, è nantu à tutti l'acelli in u celu, nantu à ogni criatura chì si move longu à a terra, è nantu à tutti i pesci in mare; sò dati in e vostre mani. Tuttu ciò chì vive è si muove serà cibu per voi. Cum'è ti aghju datu e piante verdi, vi daraghju avà tuttu. Ma [solu] ùn duvete micca manghjà carne chì hà sempre a so anima. " (NIV)

In versu 2, Ghjehova hà dettu chì a paura è u timore cascanu nantu à tutti l'animali, è chì tutte e cose viventi saranu in manu di l'omu. Aspetta, ùn sò micca stati dati l'animali in a manu di l'omu da a caduta? Iè. Eppuru, se a nostra presunzione chì Adam era vegetariano prima di a caduta hè precisa, u duminiu chì Diu hà datu à l'omu nantu à e criaturi viventi ùn hà micca cumprendi a caccia è l'uccasioni per manghjà. Quandu ci cunghjuntemu i punti, dopu l'omu caduta, caccia è uccidì l'animali per manghjà. Ma a caccia è a morte ùn era micca ufficialmenti sanzionatu finu à questu ghjornu. Tuttavia, cù l'autorizazione ufficiale hè ghjuntu un proviso (cum'è vedemu). In quantu à l'animali, soprattuttu quelli animali di caccia salvatica tipicamente cacciati per l'alimentu, percepiranu l'agenda di l'omu per caccialli, ciò chì aumenterebbe a so paura è a paura di ellu.

In versu 3, Ghjehova dice chì tuttu ciò chì vive è si move serà manghjatu (questu ùn hè nunda di novu per Noè è i so figlioli) MA ... .SOLU ....

In a versione 4, l'omu riceve un proviso chì hè novu. Da più di 1,600 anni l'omi anu cacciatu, ammazzatu, sacrificatu è manghjatu carne di animali. Ma nunda hè statu sempre stipulatu riguardu à u modu in chì l'animali deve esse uccisu. Adamu, Abel, Seth è tuttu ciò chì li seguitanu ùn anu avutu alcuna direttiva per drenà u sangue di l'animali prima di utilizallu in sacrifiziu è / o manghjà. Mentri anu pussutu sceltu di fà cusì, anu pussutu ancu averà strangulatu l'animali, dendu un colpu à a testa, affucatu, o lasciatu in trappola per morì da sè stessu. Tuttu ciò chì pruvucarà l'animali più soffrenu è lascià sangue in a so carne. Cusì u novu cumandamentu hà prescrittu u unicu metudu accettabile per l'omu quandu si piglia a vita d'un animale. Era umanu, chì l'animali hè statu messu fora di a so miseria in i mezi i più spedienti pussibuli. Tipicamente quandu hè sanguinatu, un animale perde a cuscenza in unu à dui minuti.

Ricordate chì subitu prima chì Ghjehova hà dichjaratu ste parole, Noè avia solu guidatu l'animali da l'arca è custruì un alteru. Dopu, hà offrittu un pocu di l'animali puliti cum'è un sacrificiu brusgiatu. (Gen 8: 20) Hè impurtante à nutà chì nunda hè mintuvatu riguardu à Noè chì li tumbava, li sanguinava, o ancu chì li cacciava a pelle (cum'è era statu prescrittu dopu in a lege). Puderanu esse stati offerti interi sempre in vita. S'ellu hè cusì, immaginate l'agonia è a sofferenza di l'animali sperimentati mentre eranu brusgiati vivi. Sì hè cusì, u cumandamentu di Ghjehova hà trattatu ancu questu.

U cuntu in Genesis 8: 20 confirma chì Noè (è i so antenati) ùn avianu micca vistu u sangue cum'è qualcosa di sacru. Noè hà avà capitu chì quandu l'omu piglia a vita di un animale, scorri u so sangue per accelerà a morte era sclusività metudu appruvatu da Ghjehova. Questu hè applicatu à animali domestici è cacciate animali salvatichi. Questa era applicata se l'animali avissi esse usatu in sacrificiu o per manghjà, o di i dui. Questu includia ancu i sacrifizii brusgiati (cum'è Noè avia ghjustu offrittu) in modu chì ùn fussinu micca in agunia in u focu.
Questu naturalmente hà apertu a strada per u sangue di un animale (chì a vita hè stata pigliata da l'omu) per diventà una sustanza sacra aduprata in cunjunzione cù sacrifici. U sangue riprisentaria a vita à l'internu di a carne, dunque quandu sguttatu hà cunfirmatu chì l'animale era mortu (ùn pudia sente nisun dulore). Ma ùn hè micca finu à a Pasqua, seculi dopu, chì u sangue hè diventatu cunsideratu cum'è una sustanza sacra. Detta quessa, ùn ci seria statu nisunu prublema cù Noè è i so figlioli chì manghjavanu u sangue in carne d'animali chì eranu morti da soli, o chì eranu stati tombi da un altru animale. Cum'è l'omu ùn seria micca rispunsevule per a so morte, è a so carne ùn avia micca vita, u cumandamentu ùn hè micca applicatu (paragunà Deut 14:21). Inoltre, certi teologhi suggerenu chì Noè è i so figlioli anu pussutu aduprà u sangue (sguttatu fora di l'animali macellatu) cum'è cibu, cume per salsiccia, pudding di sangue, et cetera. Pensemu quandu u scopu di u cumandamentu (accelerà a morte di l'animali in modu umanu), una volta chì u sangue hè cacciatu da a so carne viva è l'animale hè mortu, u cumandamentu ùn hè statu poi cumpletamente cumpletu? Aduprà u sangue per qualsiasi scopu (ch'ellu sia utilitariu o per l'alimentariu) dopu avè rispettatu u cumandamentu sembra esse permissibile, postu chì rientra fora di u scopu di u cumandamentu.

Una pruibizione, o un Proviso Cundiziale?

In riassuntu, Genesis 9: 4 hè unu di i trè gammi testulari di sustegnu per a duttrina No Blood. Dopu un esame strettu, vedemu chì u cumandamentu ùn hè micca una pruibizione generale per manghjà sangue, cum'ella prende a duttrina JW, perchè in legge noachiana, l'omu puderia manghjà u sangue di un animale chì ùn era micca rispunsevule per uccidimentu. Dunque, u cumandamentu hè un regulamentu o proviso impostu à l'omu solu quandu hà causatu a morte di una criatura viva. Ùn importava micca se l'animali era da esse usatu in sacrifiziu, per manghjà, o per i dui. A proviso s'applicò solu quandu l'omu era rispunsevule di piglià a so vita, vale à dì quandu a criatura viva morse.

Pruvemu avà à applicà a legge Noachiana per riceve una trasfusione di sangue. Ùn ci hè micca animali implicati. Nunda hè cacciatu, nunda hè uccisu. U donatore hè un essere umanu micca un animale, chì ùn hè micca feritu in alcun modu. U destinatariu ùn manghja micca u sangue, è u sangue pò cunservà a vita di u destinatariu. Cusì noi dumandassi: Cumu hè questu cunnessu remotamente à Genesis 9: 4?

Inoltre, ricordate chì Ghjesù hà dettu chì per dà a so vita à salvà a vita di u so amicu hè u più grande attu d'amore. (Ghjuvanni 15: 13) In casu di un donatore, ùn hè micca dumandatu à stende a so vita. U donatore ùn hè micca dannu in ogni modu. Ùn salmu micca u Signore, l'amante di a vita, facendu un tale sacrificiu per a vita di un altru? Ripetite qualcosa spartutu in Part 3: Con quelli che ebrei (ultra-sensibili riguardanti l'usu di sangue), si deve esse cunsiderata una trasfusione medica necessaria, ùn solu hè vista cum'è hè permessa, ma hè obligatoriu.     

In u segmentu finale esamineremu e duie gambe testuali restanti di sustegnu per a Duttrina Senza Sangue, vale à dì, Leviticu 17:14 è Atti 15:29.

74
0
Ti piacerà i vostri penseri, per piacè cumentu.x